Ştiu că aude numele pe care nu îl rostesc, dar nu-mi pasă ce crede.
Îl cunosc pe fratele meu; dacă trăieşte, nu va încuviinţa nici în ruptul capului ceea ce se întâmplă. A pătimit prea mult; va refuza să lupte ca Tata.
Amândoi am pătimit prea mult.
— Să stăm la pândă! propun eu. Să le aflăm programul de patrulare şi să stabilim care este cel mai potrivit moment pentru atac. Cu atâtea raiduri ale majilor, sigur au o grămadă de lucruri pe cap. Dacă reuşim să-i eliberăm pe maji, putem începe să strângem o armată.
— Eşti sigură că suntem destul de puternici? întreabă Tzain. Când am luat cu asalt fortăreaţa Gombe, am avut sprijinul lui Kenyon şi al prietenilor mei din echipa de agbön.
O voce răsună de undeva din spate:
— Dar atunci nu eraţi în război. De data aceasta, armata e pregătită.
Îmi rotesc sabia în aer şi Zélie îşi scoate iute bastonul. Dar când cel care a vorbit apare dintre tufişuri, braţele ei cad moi pe lângă corp.
— Roën?
Zélie face un pas înapoi. Mercenarul îşi încheie urcuşul. Se sprijină
de un copac. În lumina lunii, zăresc o cicatrice nouă pe obrazul lui.
— Haide, Zïtsōl! spune el. Chiar ai crezut că e atât de uşor să scapi de mine?
Mă reped la el, strângând din dinţi. Scrutez pădurea.
— Ce faci aici, în numele Cerurilor? Cum ne-ai găsit? Unde sunt oamenii tăi?
Roën ridică braţele.
— Linişteşte-te, Prinţesă! Doar ştii cum acţionez. Dacă aş fi vrut să
te capturez, la ora asta ai fi deja într-un sac de piele. V-am urmărit pentru că vreau să mă revanşez.
Îi pun sabia la gât.
— Mincinosule!
— Ce faci? îmi şopteşte Zélie.
Îi răspund:
— N-ai auzit ce ameninţări a făcut după adunare!
Falca lui Roën se încleştează. Nu-şi ia ochii de la sabia mea.
— Îţi dau o singură ocazie să laşi arma deoparte.
În ciuda tonului său ameninţător, strâng mai tare mânerul sabiei.
Dacă mai apăs un pic, o să curgă sânge.
— Să nu-l crezi! îi cer lui Zélie. Dacă e aici, înseamnă că a venit să
mă doboare şi să ia recompensa pusă pe cap…
Roën mă apucă de încheietură, forţându-mă să las sabia la o parte.
Strig de durere când, dintr-o singură mişcare fluidă, îmi răsuceşte mâna la spate.
Mă împinge cât colo şi se aşază în locul meu, la marginea stâncii.
— După cum spuneam, dacă aş fi vrut să te elimin, acum n-am mai purta această conversaţie.
Gesticulează spre marginea fortăreţei, făcându-i lui Zélie semn să
se apropie.
— Rebelii Iyika au încercat de câteva ori să evadeze. Acum toate bazele din Orïsha sunt înarmate.
— Cu gaz de majacite? întreabă Zélie.
Roën încuviinţează din cap.
— Locul este împânzit de mine. Sunt de trei ori mai puternice decât cele folosite la adunare. Toţi majii vor muri asfixiaţi. Nu vor apuca să evadeze.
Îi zic:
— În cazul ăsta, facem rost de măşti. Aşa, vom trece de gaz.
