"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » "Urmașii virtuții și ai răzbunării" de Tomi Adeyemi

Add to favorite "Urmașii virtuții și ai răzbunării" de Tomi Adeyemi

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

BUM!

Unul dintre carele noastre se ciocneşte de o rafală orbitoare de foc.

Forţa exploziei ne aruncă la pământ.

— Duceţi-l pe rege la loc sigur! ordonă Ojore.

Un alt rând de soldaţi dau năvală. Un titán mă ridică pe un animal de călărie şi mă duce departe de câmpul de bătălie.

În vreme ce ne îndepărtăm, vreau să strig, pentru ca atacul să

înceteze, dar ştiu că n-o pot face acum, odată ce bătălia a început.

Iyika ne lovesc cu tot ce au. Chiar dacă luptăm din toate puterile, nu vom reuşi să le străpungem apărarea.

Asta e sfârşitul.

Îmi duc mâinile la piept. În ritmul ăsta, vom pierde războiul. Toată

Orïsha va pieri în cenuşă şi fum.

După câţiva kilometri, Mama ne face semn. Când cobor de pe animalul de călărie, se repede să mă strângă în braţe.

— Slavă Cerurilor că eşti bine!

Mă smulg din îmbrăţişarea ei.

— N-am fost în pericol decât după ce ai ordonat atacul! îi reproşez.

Trebuie să ne retragem acum! Altfel, vom pierde războiul!

— Nu-ţi face griji!

Mama arată spre un alt convoi, în depărtare.

— Soldaţii lui Jokôye se apropie. Rebelii Iyika o să-şi afle sfârşitul astăzi.

CAPITOLUL CINCIZECI ŞI TREI

ZÉLIE

— Èmí òkú, gba ààyé nínú mi…

Gâtul mă arde când magia ţâşneşte din adâncul meu. Umbrele se răsucesc din mâinile mele, aidoma unor şerpi, aruncându-se spre cei zece soldaţi care atacă. Se prăbuşesc toţi deodată. Umbrele îi leagă de câţiva copaci-mamut. Mâzeli continuă cu o incantaţie proprie: creează o incarnare gigantică, lăsând alţi zece titáni prăbuşiţi la pământ, fără cunoştinţă.

— Ura! Reuşim! strigă Mâzeli.

Zâmbetul i se întinde de la o ureche la cealaltă.

Peste drum, Nâo şi Mareicii ei târăsc cinci titáni în râul care curge vijelios de-a lungul potecii spre sanctuar. Creează un vârtej care îi trage pe soldaţi sub apă, înecându-i.

Mâzeli şi cu mine ne rotim în loc, pregătiţi să folosim din nou magia. Deodată, cornul inamicilor sună.

A-uuuuuuuuuu!

Semnalul reverberează printre dealuri – un vuiet ce sună a moarte.

Trupele care mai adineauri se apropiau se opresc. Soldaţii bat în retragere.

— Se retrag!

Kenyon ridică mâinile, victorios, trimiţând un torent de foc în aer.

Ceilalţi maji chiuie de bucurie. Soldaţii fug, abandonându-şi carele şi bombele cu majacite.

Mă agăţ de o rădăcină de copac şi mă ridic. Vreau să-i văd cum aleargă. Mă uit dincolo de maji şi de dezastrul ce se întinde în faţa mea. Scrutez verdele dens al junglei. Mă aflu la zece metri deasupra pământului, când simt o vibraţie ce se acumulează în atmosferă.

Stomacul mi se face ghem. Mă răsucesc şi privesc în depărtare. Un singur car se află pe drum, la patru kilometri distanţă, tras de trei leopanare de zăpadă. Douăzeci de soldaţi stau în picioare, în carul de lemn, cu braţele la spate. Generalul pe care l-am înfruntat în coridoarele din Chândomblé stă în faţa lor. Părul ei împletit îi ajunge

până la talie.

Deşi fiecare soldat poartă o armură aurie, ca a titánilor, tatuajele mele încep să vibreze când îl văd pe general. Când ea şi titánii ei trec prin faţa soldaţilor monarhiei, care se retrag, totul capătă noimă.

Inamicul nu fuge de noi.

Fuge de ei.

— Retragerea! răcnesc. Întoarceţi-vă la sanctuar!

Rebelii Iyika îmi aruncă priviri derutate. Titánii opresc carul la un kilometru distanţă de noi. Soldaţii coboară în grupuri.

— Ce se întâmplă? strigă Mâzeli.

Nu pot articula niciun cuvânt. Generalul ridică mâinile. La ordinul ei, titánii o înconjoară.

Generalul îşi răsfiră degetele. În ochii ei străluceşte o lumină

argintie.

— E un cênter! le strig celorlalţi. Controlează vântul!

Vibraţia pe care o simt în aer se transformă într-o zguduire violentă. Vântul soarbe totul în direcţia inamicilor: pământul, frunzele. Hainele mele flutură.

Se dezlănţuie haosul. Toată lumea se grăbeşte să se întoarcă în sanctuar.

Pământul vuieşte în jurul nostru, sub labele animalelor de călărie care galopează, încercând să se refugieze din calea atacului. Na’imah foloseşte o incantaţie ca să oprească o haită de tigrenare care gonesc încoace, dinspre nord. Animalele se opresc, îngăduindu-le Mai-marilor şi majilor să le încalece.

— Plecaţi!

Are sens