Vreau să le spun să fugă, dar nu ne putem proteja doar pe noi înşine. Toţi Mai-marii sunt încă în spatele muntelui. În acest moment, Iyika ne au doar pe noi.

— Mári, adună-i pe Mai-mari! Avem nevoie de toţi majii capabili să lupte, ca să ne pregătim apărarea. Bimpe şi Mâzeli, rămâneţi pe-aproape!

Mári dispare printre copaci. Arăt spre Secerătorii mei şi le spun:

— De noi depinde să dăm piept cu primul val.

Nu ştiu de unde vine calmul meu, dar nu-i pun sursa la îndoială.

Mári şi Bimpe li se alătură celorlalţi Secerători. Ne răsucim în loc,

gata să înfruntăm urgia. Soldaţii atacă. Zeci dintre ei poartă armuri aurii, iar ashêul diferitelor puteri pe care le au străluceşte în jurul mănuşilor. Văd scânteierile roşii ale Arzătorilor, pe cele portocalii ale Cancerilor. Ba chiar unii titáni au strălucirile purpurii ale Secerătorilor.

— Concentraţi-vă! strig când ieşim în calea caravanei. Toată lumea în cerc! Pregătiţi-vă să dezlănţuiţi umbrele morţii! Oya, bò wọ̀n, murmur. Protejează-i!

Strâng din dinţi. Ne răsfirăm de-a lungul potecii de pământ; suntem trei Secerători gata de atac. Închid ochii şi trag adânc aer în piept. Simt că Secerătorii mei fac acelaşi lucru.

— Èmí òkú, gba ààyé nínú mi. Jáde nínú àwon òjìjí re…

Corpul mi se încălzeşte. Umbrele se învârt în jurul meu, răsucindu-se ca nişte panglici de lumină. Spiritele dau roată

Secerătorilor. Oamenii mei îmi urmează exemplul. Ashêul lor se contopeşte cu al meu.

— Yí padà láti owó mi!

Umbrele noastre se contopesc aidoma unor vopsele amestecate.

Puterea pură întunecă purpuriul, preschimbându-l în negru. Vocile ni se înalţă, iar umbrele se învolburează laolaltă, până când se transformă într-un vârf de săgeată uriaş. Cu ultimele cuvinte ale incantaţiei noastre, ne dezlănţuim atacul. Vârful de săgeată ţâşneşte în faţă.

— Feriţi-vă! strigă un titán.

Timpul parcă încetineşte. Caravana accelerează spre noi. Sunetul devine tot mai înăbuşit, până când se transformă într-un zumzet surd.

Primul car se trage într-o parte, pentru a evita atacul. Alunecă de pe poteca de pământ. Umbrele noastre încep să forfotească. Dar soldaţii ghemuiţi înăuntrul carului n-au nicio şansă. În momentul în care sunt atinşi de umbrele morţii, pe care noi le-am dezlănţuit, se transformă în cenuşă.

Strigătele lor de agonie se curmă. Umbrele noastre le aţin calea, doborând trei care dintr-o singură lovitură.

— Zélie, priveşte!

Mâzeli arată spre un punct aflat în spatele nostru: din ce în ce mai

mulţi maji intră în luptă. Când îi văd, capăt elan. Împreună, putem apăra sanctuarul.

Deşi respir anevoie, mă arunc în luptă.

— Haideţi! le strig Secerătorilor mei. S-o facem din nou!

CAPITOLUL CINCIZECI ŞI DOI

INAN

— Opriţi atacul!

Deşi mă forţez să strig, vocea mea e doar o şoaptă răguşită. Capul mi se învârte din cauza atacului dezlănţuit de Amari. Abia dacă mă

pot ţine pe picioare.

Păşesc împleticit prin junglă, iar lumea din jurul meu devine un câmp de luptă. Majii ies în fug din baza lor, în timp ce forţele mele îşi continuă atacul.

— Nimiciţi-i pe rebeli! strigă un locotenent, trimiţând la luptă un alt sir de soldaţi.

Un maji voinic, cu un picior de metal, loveşte pământul cu palmele. Alţi maji ce poartă armuri verzi îi urmează exemplul.

— Odi àwọn òrìṣà…

Magia lor se prelinge în pământ. Ziduri de ţărână ţâşnesc în aer. Se întăresc imediat, transformându-se în piatră. Carele încearcă să le ocolească, dar nu sunt suficient de rapide. Lemn şi metal zboară în aer. Caravanele explodează.

Ceruri!

Mă pun la adăpost, sprijinindu-mă de un copac. Gazul de majacite se răspândeşte în văzduh, dar vârtejul de aer iscat de majii Iyika îl suflă înapoi.

Cu toate că soldaţii mei conduc atacul, majii le resping toate manevrele. Strategia noastră nu funcţionează.

Cel care a organizat atacul pierde lupta.

— Inan!

Vocea lui Ojore este deopotrivă un colac de salvare şi un blestem.

Aleargă la mine, în mijlocul nebuniei generale. Îmi apucă un braţ şi-l petrece pe după umerii lui. Trupele ne acoperă retragerea. În tot acest timp, un îmblânzitor aleargă înaintea noastră – o fată înaltă, cu floarea-soarelui în bucle. Nori de magie roz zboară din mâinile ei, făcându-ne animalele de călărie să turbeze.

Soldaţii strigă. Pantenarele lor îi aruncă în ţărână. Animalele fac

spume la gură. Îmi feresc privirea când o pantenară furioasă îşi înfige colţii în gâtul unui soldat.

— Cum ai putut să faci asta? ţip la Ojore. Ţi-am dat un ordin!

Ojore mă trage după el.

— N-am avut de ales! N-am putut s-o mint pe mama ta!

— Mama a ordonat atacul?

În momentul în care înţeleg, mâinile îmi cad inerte pe lângă corp.

— A spus că Amari te va ucide când vă veţi întâlni. Ne-a ordonat să

te salvăm din capcană…