Băiatul rosteşte incantaţia.
— Èdá inú egàn, yá mi ní ojú rẹ…
O lumină blândă şi roz se aprinde în spatele pleoapelor îmblânzitorului, crescând în intensitate. Când deschide ochii, gheparnara îl imită. Aceleaşi sclipiri roz umplu irisurile străvezii ale animalului de călărie.
Îmblânzitorul cască gura, uimit, şi priveşte lumea prin ochii gheparnarei. E ca şi cum minţile lor sunt controlate de aceeaşi sursă.
Ba chiar clipesc la unison.
Pe terasa de stâncă aflată deasupra lor, Folake, cu şuviţele ei lungi şi albe legate la spate, face o demonstraţie pentru Luminari. Îşi întinde degetele subţiri, apoi le flexează. Pare că adună ceva nevăzut.
— Secretul este să simţiţi lumina ca pe un lucru pe care îl puteţi ţine în căuşul palmelor. Dacă o simţiţi, incantaţia vine de la sine.
Ìbòrí òkùnkùn!
Folake bate din palme şi, într-o clipită, întunericul coboară peste Templul Luminii. A invocat o negură mai adâncă decât oricare alta pe care am văzut-o vreodată. Ai crede că toate stelele au fost culese de pe cer.
Întunericul se lasă doar pentru o secundă. Când reapare lumina, ochii majilor sunt larg deschişi.
A fost uluitor.
Clatin din cap. Sper să fiu măcar pe jumătate la fel de bună precum ea.
— Secerători, fiţi gata!
Vocea piţigăiată a lui Mâzeli răsună din spatele stâncii gravate a
Templului Secerătorilor. Stă în picioare, în faţa clanului nostru, pe pământul acoperit de iarbă. Bimpe şi Mári rostesc într-un glas:
— Ẹmí àwọn tí ó ti sùn…
— Ẹmí àwọn tí ó ti sùn!
— Mo ké pè yin ní òní…
— Mo ké pè yin ní òní!
Inima îmi tresare de emoţie când Secerătorii invocă incarnări la unison. Fiecare spirit are o formă unică, însă incarnările se înfiripă
toate deodată; răsar din iarbă ca nişte cale într-o grădină.
— Menţineţi-le la acelaşi nivel! strigă Mâzeli. Păstraţi mărimea!
Încarnarea lui Mári se destramă, a lui Bimpe se măreşte. Felul în care lucrează împreună îmi aminteşte de Secerătorii pe care i-am cunoscut înainte de Raid.
— Jagunjagun!
Faţa lui Mâzeli se luminează când mă zăreşte. Cade în genunchi, înclinându-se ca în faţa unei regine.
— Ce-o să învăţăm astăzi? mă întreabă. Desprinderea sufletului de trup? Legăturile spirituale? Ce zici de… Au! strigă Mâzeli când Mári îl loveşte cu pumnul în braţ.
— Taci şi las-o să răspundă! şuieră ea printre dinţi.
— Mári, sunt Secundul tău! Nu ai voie să mă loveşti aici, în văzul tuturor!
Bimpe chicoteşte. Zâmbesc, amintindu-mi de râsetele ce răsunau în ahéréul mamei Agba. Cu toate că în afara pereţilor de trestie împletită ne aşteptau probleme serioase, ea ne îngăduia să ne distrăm.
Ascultându-i acum pe Secerătorii mei, îmi dau seama că nu-i obligatoriu ca antrenamentul să aibă legătură cu războiul. Măcar o dată, ne putem bucura de magia noastră practicând incantaţiile care au fost transmise din generaţie în generaţie. Ne putem lăsa cuprinşi de bucuria întoarcerii Secerătorilor.
— Astăzi vom învăţa o tehnică veche şi puternică, îi răspund.
Îi înmânez lui Mâzeli pergamentul pe care l-am ales.
Ridică din sprâncene în timp ce citeşte.
— Òjìjí ikú? Umbrele morţii?
— Poţi deja să conjuri incarnări. Tehnica aceasta te va ajuta să-ţi
exersezi abilitatea şi, totodată, să deprinzi o alta.
Fac un pas înainte. Invoc magia în mine şi creez o incarnare doar cu o mişcare a mâinii. În timp ce spiritul se întrupează din pământ, îmi amintesc cum mă antrenam singură în deşert, încercând să creez o incarnare pentru prima dată. Acum câteva luni, nu puteam să
urnesc nici măcar un grăunte de nisip.
— Să creezi umbre este ca şi cum ai crea incarnări. Doar că, în loc să te conectezi cu un spirit şi să-l reprezinţi în cel mai apropiat element, îl mânuieşti în forma sa brută. Umbrele pot lua orice formă, dar cu cât recipientul este mai complicat, cu atât mai greu e de modelat.
— Se spune că umbrele tale sunt suficient de puternice încât să
