— Numai că acum avem dovezi fizice care susțin numărul tot mai mare de dovezi circumstanțiale ce te plasează în cadru. Ai fost la conferința de unde au fost transmise detaliile despre Willis. Ai fost lângă Oxford Circus când au fost divulgate detaliile despre Baynes. Ai fost în Reading când a avut loc breșa de securitate legată de Emily Lawrence.
— Ai mai trecut o dată prin astea și n-a crezut nimeni, deci…
— În plus, acum avem informații care sugerează o legătură cu o altă scurgere de informații, a continuat Chandra, fără să ia în seamă întreruperea. Tocmai am aflat că acum trei zile cineva i-a transmis lui Mike Burnham informații despre localizarea și identitatea lui Courtney Turner.
— Așa, și?
— Și mesajul a fost trimis de pe telefonul ăsta, când expeditorul mesajului se afla lângă Ministerul Justiției.
A privit-o siderat, iar avocatul lui, îngrijorat, a încercat să intervină.
— Domnule Chambers, cred că ar fi înțelept să luăm o pauză, să discutăm aceste aspecte…
Clientul lui a respins sugestia, însă părea neliniștit și tulburat.
— Guy, ți-am zis ieri că ești suspect principal, a continuat Chandra, menținând presiunea. Convingerea mea că ești vinovat, că ești complice la crimele astea, n-a făcut decât să se consolideze între timp. Aseară, Ian Blackwell a fost reținut în gara King’s Cross, este administratorul site-ului Justiția Nu Doarme Niciodată. În prezent, e interogat de unul dintre colegii mei, dar ne-a spus deja despre aranjamentul cu tine, a descris cum ați colaborat ca să incitați isteria publică.
Chambers se uita la ea, uimit de această întorsătură neașteptată.
— Cu mărturia lui și recuperarea telefonului tău, e un caz foarte clar, din punctul meu de vedere. Vorbim despre abuz în funcție publică, despre conspirație în vederea comiterii unei infracțiuni grave, incitare și lista continuă.
Ai în față finalul carierei – un scandal public major, ca să nu mai vorbim despre o pedeapsă considerabilă cu închisoarea. Oricum ai privi lucrurile, ești pus la zid, deci ți-aș sugera că e în interesul tău să fii deschis și sincer cu noi. Cooperarea va fi consemnată, îi vom răspunde pe măsură și categoric îți va face viața mai ușoară.
Dar dacă nu ne ajuți, dacă îmi ascunzi ceva, o să cer pedepsele maxime.
A lăsat cuvintele să plutească în aer, privind cu satisfacție cum Chambers se uita la masă, foindu-se nervos. Postura lui de macho și rânjetul superior dispăruseră. Acum părea că lumea i se prăbușește.
— Guy? Ce poți să ne spui?
Vorbea deliberat mai blând acum și părea să obțină efectul dorit.
— Uite ce-i, vreau să declar oficial, a zis el răgușit, cu glasul spart. Că nu am nimic de-a face cu ultimele scurgeri de informații, cu crimele astea îngrozitoare…
Chandra a încercat să intervină, însă Chambers a ridicat tonul, vorbind peste ea.
— … dar da, am avut în trecut legături cu Ian Blackwell.
Asta era, mărturisirea pe care-o așteptaseră.
— El… noi… în fine, avem aceeași viziune asupra lumii. Iar el avea o libertate, un anonimat care-i permitea să aplice agenda noastră comună fără repercusiuni.
Și așa i-am… i-am oferit frânturi de informație pe care să le publice pe site.
— Informații despre persoanele eliberate condiționat? Foști infractori și așa mai departe?
S-a lăsat tăcerea, apoi Chambers a încuviințat solemn.
— Și informațiile astea au avut consecințe în lumea reală? Atacuri și altele?
Încă o încuviințare scurtă.
— Cine? Pe cine ai „dat în gât”?
— Nimeni important, nimeni cunoscut. Infractori sexuali, violatori, oameni care ar fi trebuit cunoscuți în comunitate, dar care se dăduseră la fund sau care păcăliseră Serviciul de Probațiune…
— Cât timp? Cât timp ai lucrat cu Blackwell?
— Vreo doi ani. El m-a contactat din senin într-o bună zi și de-acolo a pornit totul.
— Și asta a dus direct la aceste ultime scurgeri de informații?
— Nu.
— Tu și Blackwell ați hotărât să măriți miza, să expuneți ce are mai rău societatea, monștrii ăștia despre care aveați senzația că au scăpat ușor.
— Nu, n-am fost eu.
— Guy, ai recunoscut mai devreme că ai sentimentul că oamenii ăștia – Willis, Baynes, Slater – au primit ce meritau, că meritau o judecată sumară. Acum ai recunoscut că ai avut contacte active cu un grup justițiar care are legătură directă
cu demascarea acestor criminali cunoscuți. ADN-ul tău se află pe telefonul care a fost folosit ca să dezvăluie informații confidențiale referitoare la foști condamnați, plus o imagine recentă a lui Emily Lawrence trimisă grupului Justiția Nu Doarme Niciodată, și totuși încă negi că tu ești sursa scurgerilor de informații?
— Categoric. Uite, n-ar fi trebuit să am nicio legătură cu Blackwell. Regret amarnic. Dar nu sunt responsabil pentru atacurile astea.
— Știința nu minte, Guy. Avem ADN-ul tău pe telefon.
— Nu e al meu. Nu l-am mai văzut până acum, jur.
— Uite ce-i, ne învârtim în jurul cozii, l-a întrerupt Chandra. Așa că o să trec la subiect. Guy Chambers, te arestez sub suspiciunea că ai comis abuz în funcție publică, și anume ai transmis informații strict confidențiale membrilor unor grupuri publice și cunoscute de justițiari. Nu trebuie să spui nimic, dar apărarea ta ar putea fi afectată dacă nu menționezi ceva pe care te vei baza ulterior la tribunal.
