— Păi, puteți să vorbiți cu secretara mea, dar de obicei stau între 10 și 13.
— Și după aceea?
— Habar n-am. De obicei, mai rezolv din hârtiile din urmă, după care iau trenul înapoi spre Londra. Dar trebuie să sap după chitanțele pentru bilete.
— Deci ai fost în Reading toată ziua? a intervenit Buckland.
— Da.
— I-ai trimis un mesaj lui Robert Slater cât erai în Reading, dezvăluind identitatea și domiciliul actuale ale surorii lui?
— Nu fi caraghios!
— Te-ai întâlnit cu Emily Lawrence în ziua aceea? Mai precis, i-ai făcut poza asta în față la un Tesco Metro din centrul orașului?
Buckland a împins peste masă instantaneul cu Emily.
— Așa cum sunt sigur că ești conștient, poza asta a fost publicată pe site-ul Justiția Nu Doarme Niciodată aseară, la doar câteva ore după ce Emily Lawrence a scăpat la mustață de o confruntare violentă cu fratele ei, a preluat ștafeta Chandra.
— Nu, n-am nimic de-a face nici cu poza aia. Am terminat aici?
— Nu încă. Vezi tu, abia aștept să aflu de ce erai și tu de față de fiecare dată
când au avut loc scurgerile astea de informații extrem de dăunătoare. Ai fost la conferința Ministerului Justiției de la centrul Excel pe 7 noiembrie…
— Au fost zeci de oameni.
— Ai fost la BBC, lângă Oxford Circus, pe 28 noiembrie, când au fost dezvăluite detaliile despre Andrew Baynes.
— Ai idee câți oameni trec zilnic prin Oxford Circus?
— Și ai fost în Reading pe 5 decembrie, când cineva i-a trimis un mesaj lui Robert Slater și a compromis anonimatul lui Emily Lawrence, dezvăluind și adresa ei actuală.
Chambers a privit-o atent, fără să spună nimic.
— Aveai de unde să știi că Lawrence stă în circumscripția ta, aveai de unde să
știi unde locuia, unde lucra și unde-și făcea cumpărăturile. În plus, ești unul dintre cei câțiva oficiali de rang înalt care pot să acceseze detalii despre identitatea și domiciliul lui Willis și Baynes. Deci n-ai decât să te strâmbi, dar hai să mă exprim foarte clar, domnule Chambers. Ești suspect, suspectul nostru principal, și ca atare ai de răspuns la niște întrebări foarte serioase.
Chambers a privit-o pătrunzător, dându-și poate seama pentru prima dată cât de grave erau acuzațiile. Apoi s-a sprijinit de spătarul scaunului și a întrebat:
— Știi când a fost făcută poza cu Emily Lawrence? Adică, știi precis? Ziua, ora…
Chandra a simțit cum îi scade moralul. Chambers nimerise exact unul dintre principalele puncte slabe ale investigației.
— Nu încă. Dar vom ști curând. Colegii mei se…
— Și poți să faci legătura dintre mine, conturile mele de e-mail sau de telefonie și oricare dintre informațiile strict secrete despre care spui că au fost transmise către rudele victimelor?
— Nu, dar știm că au fost trimise toate de pe același telefon cu cartelă, un Samsung Galaxy, și, odată ce va fi în poses…
— De fapt n-aveți nicio dovadă concretă care să facă legătura dintre mine și oricare dintre infracțiunile astea?
Chandra n-a spus nimic, însă fierbea de furie, ceea ce l-a determinat pe Chambers să profite de avantaj.
— Pot să sugerez, inspectore, să pleci dracului din biroul meu?
82.
Chandra s-a îndepărtat grăbită de minister, detectivul-sergent Buckland străduindu-se din greu să țină pasul cu ea.
— Rahat tupeist!
— Ce-i drept, a răspuns adjunctul ei, abia trăgându-și sufletul. Dar are și el dreptate. Am spus deja că e un pic cam îndrăzneț să dăm buzna, ținând cont că
n-avem nimic solid să-i punem în cârcă.
— Norocul ți-l mai faci și singur, sergent Buckland, a replicat Chandra, sâcâită
de lipsa lui de sprijin evidentă. Voiam să-l privesc în ochi, să văd cum reacționează
la acuzații.
— Ceea ce e foarte bine și frumos, însă e un om puternic. Poate să ne facă
viața foarte grea și ție, și mie, și restului echipei. Pot fi distruse cariere, așa că
trebuie să mergem în vârful picioarelor.
