— Doar nu vorbești serios…

— Al naibii de serios. Unde e?

— Habar n-am.

Dabral l-a privit fără să spună nimic.

— Sincer, habar n-am. Am avut un scandal dimineață, dar n-am mai văzut-o de atunci.

Din moment ce Guy Chambers îl aruncase în groapa cu lei, nu părea să mai aibă vreun rost să se prefacă. Știa deja tot departamentul că fusese dat afară din casă și fără nicio îndoială o să se afle curând și despre sarcina Oliviei.

— Când s-a întâmplat?

— Pe la 8:30.

— La ea acasă, în Tooting?

— Da, apartamentul A, Chandos Place 83. Sincer, am bănuit că e încă acolo, pentru că n-a venit aici toată ziua, din câte știu.

— A plecat de-acasă imediat după ora 9. Din ce zic vecinii, nu s-a întors. Despre ce a fost scandalul?

Christopher s-a uitat la polițistă, apoi a continuat îndurerat:

— Aseară, Olivia a fost la mine acasă. A vorbit cu soția mea, Penny, și i-a zis că

am avut o aventură și că e însărcinată cu copilul meu.

— Ei, ăsta da cadou de Crăciun, a comentat Dabral fără intonație.

— Poți să-ți închipui cum au mers lucrurile. Am stat azi-noapte la Premier Inn din King’s Cross, apoi m-am dus la Olivia la prima oră, să clarificăm lucrurile.

Femeia aia a distrus tot…

— Și care a fost reacția ei? a întrebat Chandra, evident neinteresată de suferința lui.

— Nu regretă absolut nimic. Ne-am certat câteva minute, apoi mi-a trântit ușa în nas.

— Și cât a durat?

Christopher și-a privit mâinile, examinându-și unghiile.

— Am fost împreună vreo doi ani. Am fost de acord amândoi că s-a terminat, că era cel mai bine pentru toată lumea. Dar apoi s-a răzgândit, a vrut să reluăm relația și a folosit copilul ca pârghie ca să încerce să mă oblige s-o părăsesc pe Penny.

— Dar tu n-ai acceptat?

— Nu, o iubesc pe soția mea, îi iubesc pe băieți.

— Și atunci a trecut la artileria grea.

Christopher a fost surprins să constate că în tonul polițistei nu se simțea nici triumf, nici bucurie pentru soarta grea a fustangiului. Părea mai degrabă

îngrijorată de această evoluție.

— Povestește-mi despre cariera ei. Are multă experiență în monitorizarea și reintegrarea infractorilor periculoși, nu?

— Da, a lucrat o vreme în nord, apoi, acum vreo trei ani, s-a transferat la Londra.

— Și Mark Willis a fost pe lista ei când lucra acolo?

Christopher a tăcut, simțind cum îl cuprinde o senzație dezgustătoare.

— Da, l-a monitorizat o vreme. A lucrat în Lancashire, deci Bolton era în circumscripția ei. De fapt, n-ar fi trebuit să-l primească ea, era deja supra-încărcată…

De ce-i căuta scuze? N-avea sens și totuși nu știa de ce, se simțea obligat s-o apere.

— Ce s-a-ntâmplat? a întrebat repede polițista.

— Lucrurile au fost OK la început, cred, dar Olivia a început să-și facă tot mai multe griji pentru el. Nu respecta restricțiile, bea și lua droguri, dispărea noaptea perioade lungi…

A tăcut din nou, ideea de-a spăla rufele murdare ale Serviciului în fața altei agenții i se părea de neconceput. Pe de altă parte, cariera lui era deja distrusă, ce importanță mai avea?

— A avut loc un incident în Bolton. O bătrână a fost atacată în casa ei în cursul nopții, de un tânăr cu mască de schi care a încercat s-o agreseze sexual. Din fericire, bătrâna s-a opus, a țipat până n-a mai putut, l-a zgâriat. Olivia a aflat, știa că Willis ieșise toată noaptea, așa că s-a dus să discute cu el. El a fost evaziv, ostil, dar era zgâriat pe toată partea laterală a gâtului. L-a întrebat direct dacă are vreo legătură cu atacul și el a luat-o razna și a sărit la ea. Olivia a stat o noapte în spital, după care s-a dus direct la șeful ei. A cerut ca Willis să fie avertizat, poate chiar trimis din nou la închisoare, însă șeful ei s-a opus și a zis că nu există nicio dovadă

că a fost implicat în tentativa de agresiune sexuală. Olivia era convinsă că Willis era un pericol pentru comunitate, dar a fost refuzată de șef, așa că a demisionat pe loc.

Dabral s-a uitat la el, clătinând din cap fără să-i vină să creadă.

— Ce s-a-ntâmplat cu Willis?

— Nu mare lucru. I s-a desemnat un nou consilier de probațiune și lucrurile au mers ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic.

— Și Olivia? N-am știut că a plecat temporar din Serviciu. Aici nu apare nimic, a adăugat Chandra, răsfoind dosarul.

— Nici n-ar avea de ce. Șefii au convins-o să-și ia un concediu medical prelungit și apoi să accepte transferul la Londra.

— Ca toată povestea să poată fi măturată discret sub covor, a conchis Dabral sumbru.

— Așa ceva, a recunoscut Christopher, simțindu-se ciudat de rușinat, deși n-avea nicio legătură cu cazul. A mai rămas o vreme în Manchester; cred că avea un fel de cădere nervoasă minoră. Dar a trebuit să stea cu maică-sa și n-a mers de loc bine, pentru că e o mare javră…

Christopher vorbise cu dușmănie sinceră, aducându-și aminte cu un fior multele seri în care Olivia își vărsase ura față de maică-sa.

— Și atunci a venit aici și v-ați cunoscut?

— Nu imediat. La început, s-a concentrat pe relansarea carierei, pe o viață

nouă.

— Dar n-a funcționat?