— Sunt însărcinată, a răspuns Olivia vioaie.
O reacție de moment, apoi Penny s-a repliat, zâmbind din nou larg.
— E minunat, Olivia. Habar n-aveam că ai pe cineva.
— Nu, nu ne-am făcut reclamă…
Zâmbind, și-a întors privirile dinspre gazdă, bucurându-se de detaliile interiorului frumos mobilat.
— Și? a întrebat Penny curajoasă. Cine e norocosul? Îl cunosc?
Olivia n-a spus nimic, dar s-a întors din nou spre Penny și a privit-o intens. A urmat o clipă de confuzie și apoi a văzut. Momentul în care și-a dat seama, momentul în care visurile s-au spulberat și s-au întrupat cele mai negre temeri, când zâmbetul gazdei s-a șters, iar sângele i s-a scurs din obraji.
100.
A scos bancnotele din bancomat și le-a îndesat în buzunarul hainei. Isaac Green s-a întors, și-a ridicat gluga și a plecat, luând-o pe strada principală
aglomerată. S-a pierdut în mulțimea de cumpărători, șchiopătând fără zgomot prin aglomerație, după care a schimbat brusc direcția și a dispărut pe o alee lăturalnică îngustă.
Apoi a încetinit și și-a lăsat greutatea în baston. Îl durea piciorul, dar răgazul îi permitea și să verifice dacă e urmărit. N-ar fi exclus ca Dabral să-l fi pus sub supraveghere, și de aici prudența. La acest pelerinaj anume nu trebuia să existe martori.
Totuși, din fericire, părea să fie singur, astfel că și-a continuat ezitant drumul.
Și-a scos telefonul din buzunar și l-a închis. Probabil că exagera, dar de-acum devenise deja obișnuință, fiind hotărât ca vizitele lui pe străzile mai puțin salubre din Lambeth să nu poată fi urmărite. Orice iz de criminalitate ar duce la demiterea pe loc din Serviciu, iar Christopher Parkes ar fi fost foarte încântat să dea o mână
de ajutor. Nu, ținând cont de situație, era mai bine să fie prudent acum, în loc să
regrete mai târziu.
Isaac a mers greoi mai departe, blestemându-și piciorul neputincios, blestemându-și norocul și pe oricine îi venea în minte. Bineînțeles că în prim-planul gândurilor era nevasta lui necredincioasă, dar mai erau și alții – rude, colegi și foste cunoștințe care se dovediseră prieteni doar în vremuri bune, care nu voiseră sau nu putuseră să facă față rănilor lui, schimbărilor de dispoziție, sentimentului de nedreptate. Trădarea, egoismul lor îi puneau sare pe rană, și în timp devenise ranchiunos. Acum, când se simțea așa, când părea că nimănui nu-i pasă dacă trăiește sau moare, venea aici ca să se simtă din nou viu, oricât de trecător.
A apăsat pe sonerie și i s-a dat drumul imediat. Înăuntru, scara întunecoasă
ducea la un apartament aflat la primul etaj, iar el a urcat cu greutate treptele, trăgându-se cu putere de balustradă ca să nu cadă pe spate. Extenuat și transpirat, a ajuns pe palier chiar când ușa apartamentului s-a deschis, lăsând să
se vadă o tânără subțire, îmbrăcată într-un halat din imitație de mătase. Oprindu-
se să-și tragă sufletul, Isaac și-a bucurat ochii cu imaginea picioarelor ei lungi și bronzate și i s-a trezit dorința.
— Ei, aici erai, aproape că renunțasem să te mai aștept.
— Munca, a gemut Isaac.
— Așa e, dar hai să nu pierdem vremea, ce zici? Vine cineva la 10 și, crede-mă, tipul ăsta e întotdeauna punctual.
Era înjositor să i se aducă aminte că era doar unul dintr-un șir de vizitatori, dar Isaac și-a impus să meargă mai departe, ațintindu-și privirile asupra trupului ei suplu. Avea nevoie de afecțiunea ei în seara asta, avea nevoie de mângâierea pe care i-o oferea, avea nevoie să se prefacă, fie și numai pentru o oră, că-l iubește cineva.
101.
— De ce nu-l putem găsi?
Detectivul-sergent Buckland părea ofensat de bruschețea din tonul Chandrei și i-a răspuns indignat:
— Nu că n-am încerca. Detectivul-agent Reeves a fost acasă la Mike Burnham și eu i-am lăsat după aceea un mesaj pe telefon, dar, până acum, nimic.
— Ați încercat să-l găsiți la serviciu?
— Bineînțeles. S-a dovedit că a fost dat afară ieri-dimineață. Șeful lui nu vrea să spună de ce, dar părea destul de enervat.
— Și nu crezi că merita continuat? a replicat Chandra îngrozită.
— Ca să fiu sincer, șefa, am fost puțin prea ocupați urmărind niște crime concrete ca să începem…
— Trebuia să-mi spui mai devreme, l-a întrerupt Chandra. Mike Burnham e o țintă evidentă pentru făptașul nostru. Cine știe, poate că au luat deja legătura.
— Nu există nicio dovadă în sensul ăsta, a protestat Buckland.
— Ție nu ți se pare ciudat, o coincidență, că Burnham a fost concediat pe neașteptate?
— Pot fi o grămadă de motive.
— Sau poate să aibă legătură directă cu situația actuală. O pun pe agenta Cooke să-l urmărească pe Burnham. Vreau să te duci la showroom, să discuți cu șeful lui, să afli ce s-a petrecut. Dacă ai vreo bănuială că are legătură cu scurgerile de informații, atunci trebuie să aflu imediat.
— Bine, bine, a răspuns Buckland ridicând mâinile, enervat și ofensat.
— Vorbesc serios, Gary. Dacă putem s-o luăm înaintea cârtiței, atunci poate că-l putem prinde în flagrant.
— Am zis că mă duc…
