Întâi și întâi, avea nevoie de un nume. Daisy? Debby? Dawn? Da, Dawn mergea. Avea mâinile transpirate și le-a șters de blugi, după care s-a întors la ecran. Știa ce face, știa ce voia să spună și a rămas cu ochii lipiți de ecran în timp ce scria primul mesaj.
— Bună. Mă cheamă Dawn. Sunt mama unei fetițe de trei ani care-i numai bună de futut. Trimiteți-mi clipurile voastre și o să vă trimit și eu clipurile ei.
S-a rezemat de spătarul scaunului, cu o mână între picioare, și a apăsat pe TRIMITE.
99.
Olivia simțea o apăsare atât de mare pe piept, că-i era teamă că o să
explodeze. Avea nervii întinși, respira superficial, dar tot mergea mai departe, punând sfidător un picior în fața celuilalt în timp ce parcurgea aleea imaculată.
Stătuse în curtea murdară pentru fumători aproape o oră, dezbătând ce să facă, după care luase o decizie și se ridicase brusc. Pe drum fusese atât de hotărâtă, atât de furioasă, atât de fermă, și totuși vederea vilei impresionante cu trei etaje, ascunsă discret într-un colț ferit din St. John’s Wood, părea să-i pună la încercare convingerea. Nu era lumea ei, nicio lume care s-o întâmpine cu brațele deschise, în ciuda coroniței scumpe de pe ușă și a lumânărilor care ardeau vesel în ferestre.
Cu toate astea, venise aici cu un scop și avea de gând să-l atingă. De ce să se bucure Christopher în continuare de toate semnele unei vieți fericite și de succes, în timp ce ea era lăsată pe dinafară? Trădarea lui fusese brutală, nemiloasă și de-a dreptul de neiertat, iar acum avea să plătească prețul.
Ușa n-avea sonerie, casa fiind prea rafinată pentru așa ceva, iar ea a apucat inelul de alamă lustruită și a bătut ușor în ușă. Ce pradă fusese Penny pentru Christopher – devotată, înțelegătoare și, esențial, bogată, asigurând fondurile necesare ca să trăiască într-unul dintre cele mai exclusiviste cartiere ale Londrei, în timp ce Christopher își punea atent la cale avansarea în ierarhia Serviciului. Nu-i de mirare că era hotărât să se agațe cu orice preț de Penny, chiar dacă i se părea plicticoasă în conversație și chiar și mai plicticoasă în pat.
Ușa s-a deschis și a apărut stăpâna casei. Ca de obicei, era îmbrăcată
impecabil, radiind bogăție și rafinament. Dacă era surprinsă s-o vadă pe Olivia în pragul ușii pe neanunțate, n-a dat niciun semn, afișând imediat un zâmbet larg.
— Olivia, ce mă bucur să te văd! Christopher nu s-a întors încă, dar nu vrei să
intri?
Olivia a zâmbit încordată și a intrat.
De ce nu venise mai demult? Dacă ar fi venit, ar fi știut că Christopher n-o să
plece niciodată de-aici. Locul ăsta, despre care Chris glumea întotdeauna zicând că e o casă de familie demodată, era absolut uluitor, parcă dintr-un film. Era și mai impresionant în perioada asta a anului, ticsit cu decorațiuni de Crăciun, zorzoane de sărbătoare și o colecție enormă de felicitări de la numeroșii lor prieteni și asociați. Cel mai impresionant era bradul uriaș – cât costase ăla? –, alături de șemineul impunător de marmură, în care ardea un foc vioi, trosnind și dând pe dinafară de entuziasm festiv. Olivia a rămas o clipă să se încălzească
lângă el – dintr-odată, avea mâinile reci ca gheața.
— Chris trebuie să se întoarcă în curând, nu vrei să bem ceva și să stăm la o bârfă?
— Sună minunat, a răspuns veselă Olivia.
Penny a luat două pahare de șampanie pline, iar Olivia l-a golit pe-al ei pe jumătate dintr-o sorbitură.
— N-am prea mari speranțe pentru un Crăciun liniștit, a spus Penny strâmbându-se, cu tot ce se petrece, dar trebuie să ne mulțumim cu ce se poate, nu?
I-a zâmbit Oliviei, încrețindu-și ochii cu o bună dispoziție frățească atunci când au ciocnit paharele.
— Crăciun fericit!
Olivia se simțea evident stângace, dându-și acum seama că a luat o gură
generoasă din pahar înainte să ciocnească, dar avea nevoie de curajul pe care i-l dădea alcoolul rece.
— Și ție la fel! a răspuns hotărât, cu privirea ațintită asupra lui Penny.
— Ai planuri pentru Crăciun? Te vezi cu familia sau…?
— Nu prea. Mama stă în nord și nu suntem apropiate. Dar tu, Penny?
— Ah, ca de obicei. Zeci de rude care dau năvală, haos total, dar și cu ceva distracție și râsete pe undeva.
Penny nu prostea pe nimeni. Olivia era convinsă că aici Crăciunurile erau niște evenimente magice.
— Întotdeauna e o operațiune majoră, dar băieților pare să le placă, și asta e cel mai important.
Penny a oftat fericită, apoi a sorbit din șampanie. Olivia i-a zâmbit, lăsându-și privirile să rătăcească prin casă și observând detaliile mai discrete ale stilului scump. Cele două se cufundaseră acum în tăcere, iar când s-a întors către gazda ei, terminându-și și băutura din pahar, a observat că Penny o privea curioasă, ca și cum prezența ei în casa familiei începuse să i se pară puțin ciudată, ba chiar un pic neliniștitoare.
— Pot să-l sun pe Chris, dacă vrei, a propus ea. Să vedem cât mai întârzie. Sau poate că pot să te ajut eu? Vrei să lași ceva pentru el, vreun dosar sau…?
Penny o privea întrebătoare, iar Olivia a simțit din nou împunsătura nervilor.
Putea să mintă, să se întoarcă și să plece, să pretindă că totul e în regulă. Sau putea să-și urmeze planul. Ideea să plece din spațiul ăsta fermecat și să se întoarcă în studioul ei unde trăgea curentul a ajutat-o să se hotărască și a mers mai departe.
— De fapt, pe tine voiam să te văd, Penny.
— Serios? a răspuns gazda ei, ezitând ușor.
— Da, voiam să împărtășesc cu tine vestea mea bună.
Penny o privea în continuare intrigată, dar și neliniștită de veselia forțată a Oliviei.
— Păi, spune-mi, nu mă ține în tensiune.
