primise informațiile despre Courtney Turner?
Ideea îl neliniști. Putea s-o sune pe Cooke, să recunoască faptul că primise informații confidențiale de la o sursă anonimă și să adauge că are noutăți despre Courtney Turner și Kaylee Jones pe care poliția le-ar putea considera interesante.
Dar cum să le spună fără să dezvăluie că primise informațiile acum două zile? Și că în timpul ăsta renunțase la serviciu ca să se dedice urmăririi lui Courtney, că-i supraveghease fiecare mișcare, ba chiar intrase prin efracție în casa ei? Își putea imagina reacția poliției, de groază și dezaprobare, și s-a întrebat dacă nu cumva ar risca și el să fie pus sub acuzare. N-ar fi culmea ironiei să-l vadă Courtney Turner în boxa acuzaților, judecat, umilit, condamnat?
Nu, n-avea cum să suporte așa ceva. Sub nicio formă n-o să fie deschis și sincer cu poliția. Dar Serviciul de Probațiune? Erau dovezi clare că fetele încălcaseră
termenii eliberării condiționate. Asta era și mai înspăimântător. Le făcuse o poză
cu telefonul, putea dovedi că încălcaseră regulile, poate asta le-ar fi putut chiar trimite înapoi la închisoare, unde le era locul. Dar cât de mare era probabilitatea?
Era limpede că Serviciul de Probațiune e în cădere liberă și, în plus, chiar și când funcționa oarecum, poziția lor implicită era întotdeauna să-i facă pe plac infractorului. Dacă le spunea ce văzuse – că știa noua identitate și domiciliul lui Courtney –, ei n-ar face decât să-i dea una peste mână, apoi s-o mute în alt oraș
și să-i creeze o nouă poveste fictivă. Și atunci, cum rămânea cu el? Avea s-o piardă
definitiv din vedere, iar ea ar fi liberă să revină la năravurile vechi, fără nicio sancțiune sau supraveghere.
Nu, nu putea apela nici la Serviciul de Probațiune. Și atunci? Nu putea sta cu mâinile în sân, în timp ce în joc erau vieți nevinovate. Mai era cineva cu care putea să stea de vorbă? Alison? Mike a alungat ideea; fosta lui soție credea deja că el a luat-o razna. Graham Ellis? Era mai plauzibil, mai ales că Mike încă avea o bănuială
că fostul polițist era cumva amestecat în toate astea. Dar dacă greșea? Graham avea să-l ia la rost pentru ce făcuse și să insiste să se ducă direct la poliție… și
atunci Mike ar ajunge de unde plecase. Părea o situație fără ieșire, și totuși, cu cât se gândea mai mult, cu atât mai evidentă părea soluția. Nu se putea baza pe nimeni să-l ajute, dar nici nu se punea problema să nu facă nimic atunci când miza era atât de mare. Courtney Turner trebuia trasă la răspundere, mai ales dacă
uneltea din nou cu vechea ei complice. Trebuia oprită și dacă nu era nimeni dispus s-o oprească, atunci calea era limpede. Trebuia să se ocupe chiar el.
95.
Dacă vrei ca un lucru să fie făcut, fă-l singur. Era o lecție pe care Olivia o învățase pe pielea ei în anii de când lucra aici, dar în seara asta îi fusese de ajutor.
Iritată după ce Christopher îi respinsese rugămintea, se dusese direct la vârf. Cum bănuise, Jeremy Firth opusese rezistență, dar era și speriat și dăduse înapoi când Olivia îi descrisese o imagine colorată a consecințelor în cazul în care ar fi fost dezvăluite deja informații despre domiciliul actual al lui Jack. Însuflețită, a dat fuga acasă la Jack să-i dea veștile bune.
— Au fost de acord să te mute. Domiciliu nou, nume nou, toate cele.
Jack s-a uitat surprins la ea, prins pe picior greșit.
— Bine… ce, în seara asta?
— Nu, nu în seara asta. Mâine, la prima oră. Nu pot să-ți dau încă detaliile, încă
se mai lucrează la ele și, în plus, e mai bine să le țin pentru mine, dacă ne gândim la ce se petrece acum. Dacă poți să mai ai răbdare încă o noapte, o să fie totul bine.
Jack se uita în continuare la ea, fără să spună nimic.
— Jack, sunt vești bune. Asta ai vrut.
— Da, scuze, știu, a răspuns el zâmbind timid. Doar… doar că n-am crezut că o să se întâmple așa repede, atâta tot.
— Dacă așa spui tu mulțumesc, atunci cu plăcere.
— Da, scuze, mulțumesc, a zis el timid.
— Deci uite cum stă treaba. Eu vin și te iau pe la 10:30, apoi plecăm împreună.
O să ieșim prin spate, ca să ne întâlnim cu mașina la câteva străzi mai încolo. Dacă
supraveghează cineva ușa din fată, e mai bine să creadă că suntem încă aici până
mult după ce am plecat. N-o să avem timp să căscăm gura, e important să ne mișcăm repede, trebuie să-ți strângi lucrurile din seara asta. E OK?
Jack a încuviințat, dar părea brusc nesigur.
— Poți? Te simți în stare?
El tot n-a răspuns. Olivia a ezitat, apoi a continuat:
— Dacă vrei, pot să stau cu tine. Știi că încalcă regulile, dar dacă ai nevoie să
rămân peste noapte…
— Nu, e OK.
— Vorbesc serios… dacă asta vrei, e în regulă. Dumnezeu știe că nu trebuie să
ajung în altă parte.
— Sincer, mă simt mult mai bine. Acum, că știu că o să fiu mutat și toate cele…
Îi zâmbea crispat, cu entuziasm real, și totuși cumva forțat.
