Era tentată să închidă – fostul iubit n-avea niciun drept să-i ceară să-și piardă

timpul cu el –, dar s-a abținut, hotărând că mai bine răspunde scurt și ferm decât să-i sporească deliberat frustrările.

— Vreau să fie foarte clar, a răspuns ea scurt. Nu poate exista niciun fel de comunicare între noi. Nu mai faci parte din poliție și, mai mult, ești acuzat penal. Dacă ajungi la proces, o să fiu chemată în calitate de martor al acuzării.

— De-asta te sun. Să mă las la mila ta.

Helen a rămas blocată. Se aștepta la insulte, nu la capitulare.

VP - 43

— Știu că m-am purtat urât cu tine, a continuat Hudson încet. Că te-am dezamăgit…

— Ăsta-i eufemismul anului.

— Și-mi pare rău, Helen. Îmi pare foarte rău. Crede-mă, nu trece nici măcar o zi în care să nu regret ce-am făcut.

— E prea puțin și prea târziu, Joseph. Și acum, scuză-mă, sunt în toiul unui caz…

— Ia dulăii de pe mine.

Preț de o clipă, Helen n-a fost sigură că a auzit bine.

— Poftim?

— Spune-le că ai greșit, că nu poți să depui mărturie. Ajută-mă și promit că n-o să mai auzi de mine.

În tonul lui se ghicea o undă de disperare, însă Helen nu se simțea tentată să

fie miloasă.

— Ai încercat să mă distrugi, Joseph. Ai mințit, ai complotat, mi-ai întors echipa împotriva mea. Mai mult, ești vinovat de tot ce ești acuzat că ai făcut.

Comportament necorespunzător, abuz de funcție publică – de ce dracu’ să nu depun mărturie?

— Pentru că mă omori dacă depui mărturie.

— Exagerezi.

— Nu pot să mă duc la închisoare, Helen. Pur și simplu nu pot…

În vocea lui se auzea de-acum disperare adevărată, teamă adevărată.

— Gândește-te puțin. Un polițai la pușcărie, printre toți ticăloșii pe care i-am băgat acolo. Crezi că o să scape ocazia să se răzbune? N-o să rezist nici cinci minute.

— O să fii protejat.

— Tâmpenii, o să mă arunce la lei și o să le facă și plăcere. Gardienii n-o să

intervină să salveze un polițai „corupt”, știi bine.

— Ar fi trebuit să te gândești la asta înainte să te încurci cu Garanita, înainte să-ți trădezi profesia…

— Te rog, Helen. Te implor. N-ai decât să mă disprețuiești, să-mi terfelești reputația, să râzi de mine, dar, te rog, nu face asta. Tu ai fost în închisoare, știi cum e, scutește-mă măcar de asta. Am fost un polițist bun cândva, am vrut să

lucrez cu tine, să învăț de la tine. Te rog, adu-ți acum aminte și fă un ultim act de bunătate pentru mine.

Fără să vrea, Helen a ezitat. Voia să-l vadă condamnat, condamnat pentru ce făcuse, dar era și ea ființă umană, capabilă de vinovăție, regret, chiar și milă.

VP - 44

— Haide, Helen. Arată-mi că ești în stare de milă, că încă există ceva bun în sufletul tău…

În voce i se strecurase acum furia, ceea ce a fost decisiv pentru Helen.

— Îmi pare rău, Joseph, nu pot să te-ajut. Te rog să nu mă mai suni.

Cu asta, a închis și a pornit hotărâtă spre centrul de comandă.

• Capitolul 26

— Numele victimei este Martha White, 32 de ani, soția lui Greg White, mama lui Bailey, o fetiță de șase luni.

Helen s-a oprit și s-au uitat la chipurile din jur. De când căzuse în dizgrație Joseph Hudson, Helen reorganizase echipa, înlăturând uscăturile și aducându-l pe detectivul-agent Wilson de la poliția metropolitană. Era mulțumită să-l vadă

în primul rând, sorbindu-i cuvintele, alături de două polițiste loiale, detectivul-agent Malik și Charlie Brooks.

— A fost atacată, legată, apoi ucisă azi-noapte. Asta-i tot ce avem deocamdată de la locul crimei…

A prins fotografiile sumbre pe tabla cu datele crimei.

— A avut mâinile legate și un căluș în gură, apoi a fost ucisă. Pentru mâini a fost folosită o coardă elastică. Se poate vedea aici că a fost legată cu un nod strâns, în formă de opt. Nu există nici amprente, nici urme de ADN pe coardă și o să fie greu de aflat de unde a fost cumpărată, pentru că se găsește la o grămadă de magazine. La fel și cârpa care i-a fost îndesată în gură, deși are urme de ulei de mașină, s-ar putea să provină dintr-un atelier sau o fabrică, ori poate dintr-un garaj particular.

Helen a observat că unul dintre membrii mai tineri ai echipei se strâmba –

clar tulburat de ideea cârpei murdare îndesate în gura victimei –, iar ea înțelegea de ce. Să fii surprins astfel în toiul nopții trebuie să fi fost de-a dreptul înspăimântător.

— Ați văzut elementele de bază de la Jim Grieves. Atacatorul Marthei a folosit o secure sau un fel de topor de mici dimensiuni. O lovitură letală, apoi au urmat încă trei. Greu de spus dacă a fost exces de zel sau o tentativă deliberată

de a mutila victima post-mortem – o să luăm în considerare toate variantele. Ce este interesant e că lama pare să fi fost uzată – urma din rănile victimei arată că

e ciobită și îi lipsește o așchie. Deci arma crimei fie aparține făptașului, fie a fost luată de la un magazin la mâna a doua sau la o licitație. Hai să nu ne pierdem vremea și să căutăm topoare cumpărate recent.

VP - 45

Toată echipa a dat din cap, iar câțiva dintre cei noi au luat notițe, în timp ce Helen continua:

— Prima întrebare importantă e legată de momentul decesului. Cum stăm?