Se pare că fn asemenea maladii chiar şi medicina a revenit acum la anumite procedee terapeutice, care fn ultimul timp cereau numai cîteva lipitori, dar care fntr-o vreme foloseau şi operaŃii curajoase.
G. D. LADIMA
P.S. Pentru o mai bună înŃelegere a momentului, pentru a facerea o justificare a violenŃelor lui Ladima şi pentru a realiza mai verosimil atmosfera acestor întîmplări, adăugăm, acum, cînd se tipăreşte cartea, la mai bine de patru ani de la moartea lui, şi reproducerea întocmai a unei scrisori apărute de curînd într-unui din marile cotidiane, sub titlul gros pe două coloane: ÎN JURUL CUMPĂRĂRII FABRICII „ASTRA" DIN ARAD
Din partea d-lui general M. Ionescu, directorul general al Căilor Ferate, primim următoarea scrisoare:
Domnule director,
În ziarul Universul, nr. 282, cu data de joi, 13 octombrie 1932, a apărut o notă în care se exprimă
surprinderea că în timpurile grele de astăzi se cumpără fabrica „Astra" din Arad pentru suma de 360 mii.
lei.
Pentru lămurirea acestei chestiuni, socotim necesar să vă dăm următoarele lămuriri: Calea Ferată, printre alte contracte de reparaŃiuni de material rulant, încheiate cu diverse fabrici particulare, are şi contracte-legi încheiate cu consorŃiul „Astra" şi „Romloc", în valoare totală de 445 milioane lei anual, cotă
obligatorie şi cu o valabilitate a contractului pînă la 1 mai 1936.
Cum în prezent, prin reducerea traficului, s-au redus implicit şi necesităŃile de repa-raŃiuni pe de o parte, iar pe de alta o clauză din contract impunînd Căilor Ferate să plătească ca beneficiu net 20% din valoarea contractului în cazul că nu se va da în lucru materialul rulant destinat reparaŃiunii, deşi nu a lucrat nimic, şi cum contractul cu fabricile „Astra" şi „Romloc" se cifrează la suma de 445 milioane lei anual, numai prin faptul nepredării de reparaŃiuni, Calea Ferată ar trebui să plătească anual suma de lei 89 milioane (0,2 x 445 milioane lei), iar pe întreaga durată a contractului ar urma să plătească 383 milioane lei (89.000.000 x 4,3 ani) fără a avea nimic în schimb, aceasta fiind o penalitate obligatorie a contractului-lege, care nu se poate modifica sau anula sub nici o formă.
În asemenea condiŃiuni, consiliul de administraŃie a hotărît a se începe tratative pentru cumpărarea fabricilor „Astra" din Arad şi „Romloc" din Braşov, pentru lichidarea acestor contracte, în baza ofertei prezentate în acest sens.
Printr-o comisiune compusă din trei membri ai consiliului de administraŃie, un subdirector general şi un delegat al contenciosului, s-a ajuns la înŃelegerea ca aceste fabrici să fie cumpărate pentru suma de 360 milioane lei, iar ca rezultat al tratativelor uşor se poate vedea că e mai avantajos să plătim 360
milioane lei şi să dobîndim în proprietate cele două fabrici cu toate instalaŃiunile lor decît să plătim 382
milioane lei fără a repara nimic, fiind obligaŃi să respectăm clauzele contractului.
MenŃionăm că şi suma de 360 milioane lei se va plăti tot din cotele anuale ce se înscriu în buget pentru reparaŃiunile materialului rulant în fabricile particulare, modalitatea de plată a acestei sume globale fiind următoarea: 120 milioane lei se va plăti fabricilor „Astra" şi „Romloc" din cota bugetară a anului 1932; 120 milioane lei din cota anului 1933 plătibilă în patru rate, iar restul de 120 milioane lei sunt datorii ale celor două fabrici către Banca NaŃională, sume pe care Calea Ferată le va lichida ulterior cu aceasta bancă.
Consiliul de administraŃie, prezidat de d-l ministru al ComunicaŃiilor, a aprobat tranzacŃia în forma propusă de acea comisie specială -18 august 1932 - (procesul-verbal nr. 35), iar tot dosarul s-a înaintat Ministerului de ComunicaŃii, care urmează a supune chestiunea aprobării Consiliului de Miniştri.
În felul acesta, se face o serioasă degrevare a bugetului Căilor Ferate, iar administraŃia intră în stăpînirea a două importante fabrici, care vor completa nevoile de reparaŃii ale Căilor Ferate în cele mai bune condiŃiuni.
PrimiŃi, vă rog, domnule director, încredinŃarea distinsei mele stime.
Director general C.F.R.
General de divizie
M. IONESCU
N. B. Publicăm această întîmpinare primită prea tîrziu, rezervîndu-ne dreptul să revenim în numărul de mîine cu comentarii, din care se va vedea că autorul acestei nemernicii este tot faimosul M., pe care regimul de azi l-a mai cocoŃat şi delegat la Societatea NaŃiunilor.
Nici după moartea lui Ionel Brătianu, Gheorghidiu n-a intrat în minister... După ce s-a crezut cîteva momente într-o remaniere, guvernul s-a reconstituit sub prezidenŃia lui Vintilă Brătianu cu aceleaşi elemente. Cum se simŃea însă, datorită gazetei şi mai ales prieteniei cu liderul tineretului, în bună situaŃie, Gheorghidiu a cerut altă satisfacŃie, anume şefia unei organizaŃii din Banat, căci n-avea nici o situaŃie politică definită, şi-i era teamă că dacă partidul trece în opoziŃie, n-are să aibă unde candida cap de listă (căci numai şefii de organizaŃii deveneau în genere capi de listă). I s-a mai oferit de asemeni prezidenŃia unui „Credit naŃional petrolifer" cu un capital de peste 500 de milioane lei... Dar adevărata satisfacŃie a fost triumful lui în Cameră... De multă vreme pîndea o răfuială... II întrebasem adesea pe tata, şi eu, de ce Gheorghidiu nu schiŃează nici un gest de apărare - el pe vremuri atît de spiritual şi abil ¹ - atunci cînd îl ataca o Ńară
întreagă? şi mi-a răspuns aşa, gînditor, fără convingere, dar şi parcă ar fi ştiut ceva: „N-au nici o importanŃă atacurile şi... pe urmă nu e momentul".
Acum parcă era momentul... Partidul avea pe cap grija apărării actului de la 4
ianuarie, prietenia cu ministrul Dimescu îl împăcase cu tineretul. Veacul îi adusese şi concursul celor care aveau nevoie de gazeta lui, deci majoritatea în Cameră îi era asigurată. Ambele partide mici din stînga nu Ńineau deloc să aibă o gazetă atît de
„turbată"împotriva lor. A socotit - şi nu s-a înşelat - că e momentul să pornească bătălia cu maximum de sorŃi de izbîndă... Timp de trei ore a vorbit explicînd, producînd cifre, invocînd mărturii... Din nou spiritual ca în vremurile bune, a fost foarte adesea întrerupt de aplauze prelungite...
E drept că ele fuseseră aranjate încă din timp.
- Tănase, eşti sigur de Covaci?... Să nu lipsească nici unul!...
- CeilalŃi nu lipsesc nici unul... Dar Covaci nu poate fi în Bucureşti, are un proces mare la Cluj... pleacă diseară...
Gura mică i se strîngea şi mai mult, între fălcile mari cu obrajii căzuŃi, de babă.
- Ce proces? Ce proces, Tănase?... Dacă pezevenghiul ăsta nu e mîine în Bucureşti, la Cameră... îl dau afară pe cumnatu-său de la Credit!... Vreau să se ştie cine umblă în două luntri... înŃelegi... unul să nu lipsească... Am nevoie să fiu aprobat zgomotos...
- Coane Nae, te mai îndoieşti... Toată Camera are să fie cu dumneata...
- Pentru asta e nevoie de cheag, Tănase... Nu se poate face o găleată de iaurt fără o lingură de cheag... Douăzeci de inşi care să dea semnalul... să mă susŃie... sigur... sigur, înŃelegi ce înseamnă: sigur?
¹ Da, spiritual şi abil, cîtă vreme nu intrase în marile afaceri, care nu numai că îl amuŃiseră, dar îl şi demascaseră. EvoluŃia aceasta de la spiritual (aparent) la veros e normală la politicienii romîni.
De altfel Camera întreagă se simŃea supravegheată, şi nu numai interpelatorul, căruia i s-a publicat în Veacul un cazier penal, lui şi unui fiu al lui, inginer, dar şi cei ce l-au aplaudat sau au întrerupt în sensul interpelării au fost ameninŃaŃi la gazetă: „Un fost erou al navetelor a găsit ieri de cuviinŃă să se ilustreze printr-o întrerupere care a stîrnit ilaritatea Camerei". ¹
Seara, după şedinŃa Camerei, acasă la noi a fost un soi de sărbătorire. S-a băut şampanie, s-a comentat în toate modurile şedinŃa, acuma faimoasă, şi s-au făcut planuri de viitor. Veniseră, invitaŃi de tata, vreo cîŃiva deputaŃi şi senatori care, acum după
succes, îşi dădeau un fel de aer de grup, „grupul Nae Gheorghidiu". în realitate, el exista mai demult, dar componenŃii lui erau atît de demoralizaŃi de atacuri, încît, solidari prin interese, nu îndrăzneau să se afişeze prin convingeri. Ba unii îşi pregăteau aşa, pe dibuite, alte orientări în partid.
În biroul cel mare, de o solemnitate veche şi neagră-verzuie, cu toate luminile aprinse, Nae Gheorghidiu era plin de voie bună, deşi cu un aer de primadonă obosită şi amabilă. Asculta bucuros şi cu o falsă absenŃă amănunte şi întregiri de felul acesta:
