Ce vrei? Ce sunt eu de vină... De ce îmi trimiŃi teancul de cronici?... Pe mine nu mă înjură

toŃi cei pe care i-a muştruluit pagina literară? Uite Avîntul vorbeşte de un poet ridicol şi agramat: îmi citează o strofă... Am refuzat revuiştilor o cronică făcută de ei înşişi, acum Gîndacul, uite, scrie despre mine, citeşte tăietura asta, ca să vezi cît de spirituali sunt. ,Autorul cunoscutului volum de versuri Spanac (celebrul Ladima, îl ştiŃi) a intrat ieri să se tundă, într-o frizerie din centru. A fost o adevărată panică în personal şi mai ales printre muşterii. Atunci patronul, care-l ştia după caricatură, din revista noastră, a avut o inspiraŃie genială...

«Domnule, eu cumpăr Spanacul d-tale? Nu. Atunci d-ta de ce vrei să fii clientul meu?...»

Mîndru, Ladima a scos de sub paltonul ros ca o capră rîioasă, trei volume de versuri: Spanac.

«Le ofer gratis... dacă şi d-ta mă tunzi gratis...» Ştefan, patronul, a căzut lat, în mijloculprăvăliei, şi a fost stropit cu toate flacoa-nele de fricŃiuni din galantare, dar pînă la ora la careînchidem gazeta nu şi-a revenit."

G.

- E adevărat că şi pe el l-au tăbăcit rău. Ce şi-au bătut joc de el! Mereu găseam în cabină ziare însemnate cu creionul. Mi le puneau acolo „inimile bune" din teatru. Că nu s-au lăsat pînă nu m-au dat afară.

Şi, dezgustată, întoarce capul în partea cealaltă. Se încruntă şi nu se mai interesează de mine. Citesc singur cîteva bilete.

Emy dragă,

E absurd să-mi reproşezi mie plecarea ta din teatru... Ce înseamnă asta: „Sunt absolutsigură că dacă nu-Ńi dădeai demisia de la gazetă nu aş fi ajuns unde sunt". De ce să crezi că eu

am atras toate duşmăniile prin „polemicile" mele? Si de ce să nu admiŃi că a fost o greşită

distribuire a ta şi că piesa e proastă? Crede-mă, Emy, sufăr şi eu cînd văd că eşti batjocorită pringazete şi reviste. Ai dreptate, în chestia cu scaunul, bănuiesc şi eu că e mîna vreunei colegeinvidioase... Mă duc mîine la teatru să vorbesc cu directorul.

G.

Emy... era foarte multă lume şi n-am putut intra... voi trece mîine. Diseară eşti acasă?

G.

Am vorbit cu directorul... Spune că el n-are nici o vină... Hotărîrea a fost luată de comitet,130 de angajaŃi sunt prea mult pentru Teatrul NaŃional... în fiecare zi sunt articole în gazetă pechestia asta... Şi din 130 de angajaŃi 92 sunt femei... E o proporŃie exagerată... Spune că aconcediat pe cele mai noi dintre angajate. Mi-a adăugat, ridicînd din umeri: „Am concediat şasefete, angajate acum doi ani, cărora nici nu li s-au dat măcar roluri de încercare, ca să se vadă

dacă au bietele fete talent... D-ra Răchitaru cel puŃin a jucat şi, în unanimitate, critica cere s-odăm afară... Ce vrei să fac? Să îndur campanii pe chestia asta? Să dăunăm teatrului, ca s-oŃinem?..."

Emilia, nu-Ńi închipui cît sufăr... nu e decît o singură soluŃie... trebuie să montăm cît maicurînd un spectacol de avangardă... Am să aleg o piesă care să-Ńi convie. Gend ăsta mă

exasperează şi el. Pe Sărindar au desfăcut strada ca să repare canalul sau nu mai ştiu ce... Mi-esilă... Scîrbos oraş. N-am primit nici o ştire de la Gina... Dacă aş putea să plec. Dacă aş putea să

mă odihnesc.

George

Emy dragă,

Nu ştiu de ce Ńii atît să mergi la balul acesta... Am auzit că nici nu mai este ce a fostodată!... înainte de război „Balul sindicatului ziariştilor" era un bal la care venea toată lumeabună... Dar acum... E foarte greu de obŃinut invitaŃii... Am cutreierat ieri toate redacŃiile, deşiîmi venea foarte greu, că am alunecat pe zăpada îngheŃată şi mi-am scrăntit piciond. Nu amîntîlnit din comitet decît pe Necşulescu... îmi spune că s-au desfiinŃat biletele de favoare... Ca să

viu la intrare, că e unul dintre colegi, şi mă lasă înăuntru... l-am explicat că e vorba dealtcineva... Mi-a spus că am dreptul să viu cu o doamnă. E tot ce am obŃinut... îmi pare foarterău că nu pot să-Ńi fac serviciul ăsta... Sunt şi altfel nespus de trist, Emy... în viaŃa mea n-amfost atît de trist... Rămîi acasă... Să rămînem sîmbătă seara acasă... Vreau să stăm mult devorbă... Ah... dezgustătoare iarnă... Mi-e silă de tot... şi sunt obosit... E ceva sfîrşit în mine,Emy... Vreau să stau puŃin lîngă tine... Cîteva cuvinte... ale tale ar fi ca un balsam. Dacă Ńi-aş

Ńine o seară întreagă mîna în mîna mea, poate s-ar mai împrăştia gîndurile acestea care rotescdeasupra mea ca nişte corbi... S-a sfîrşit, Emy.

Cu sărutări de mîini,

George

- Dar ce bal era ăsta?

- Balul ziariştilor, Ńineam neapărat să merg. Alea din teatru se pregăteau toate. Nici măcar un bilet nu mai era în stare să găsească.

Îmi aprind obosit o Ńigară. Mă învăluie o tristeŃe ca o presimŃire. îmi scapă

scrisoarea din mînă, ca o frunză uscată.

Emy, este imposibil... Deşi spui că ai văzut invitaŃia la Gina, mie mi s-a spus că s-audesfiinŃat... e posibil să fie altceva, dragă... Comitetul sindicatului colindă ministerele şi băncile,plasînd bilete... Fiecare dintre ministere ia cîte-o lojă-două, şi douăzeci, treizeci de intrări, pe careministrul şi secretarul general le împart apoi la prieteni... Probabil că Gina are un astfel debilet... Dacă aş avea smoching aş merge eu cu tine, şi ai intra cu mine... însă l-am vîndut deacum 5 ani... Dar mai bine ascultă-mă, încă o dată, Emy... nu face să mergi... Vine acum acolo o lume imposibilă: cocotele şi servitoarele, se spune, fac majoritatea femeilor. Dă-mi mie mai bine seara aceea, Emy.

Niciodată n-am fost atît de trist şi părăsit ca acum. Am încercat să răspund infamiilor din Semnul, dar mi-au refuzat în toate părŃile articolul... Necşulescu, pe care îl credeam cel mai bun prieten, uite ce scrie:

E alăturat un petec de gazetă, cu un articol pe două coloane. Un pasaj însemnat cu roşu, sub titlul: Nu e nevoie de o lege a presei.

„O lege de cenzură a presei e o aberaŃie... Chiar cînd între gazetari se strecoară aventurierişi şantagişti, ei sunt repede eliminaŃi şi exemplul nenorocitului acela de Ladima, care a dispărutdin presă în mai puŃin de trei luni, e destul de elocvent." Prietenii, Emy...

George

Cam la o săptămînă după plecare, el a venit la Veacul, cu un articol foarte violent, un fel de răspuns uneia dintre gazete, care-l ataca în fiecare zi. Mateevici i l-a adus seara lui Gheorghidiu, care a ridicat din umeri şi i-a spus să nu-l publice: „Ce să ne mai băgăm în chestiile astea?"

Emy, e o copilărie... Frac şi nici smoching închiriat nu pun pe mine... în nici un caz... orices-ar întîmpla...

L.

- Mă mir, atîŃia inşi împrumută frac şi smoching. Dar n-ai idee ce încăpăŃînat era.

O privesc lung, ca pe o haină, şi iau altă scrisoare.

Dragă Emy, nu înŃeleg de ce atîta insistenŃă... Dar, în sfîrşit, pentru că Ńii tu atît... Vin aşaîn haină neagră şi cu un domino... pe care zici că l-ai găsit... Dar trebuie să trec mai întîi pe laVasiliu... Pe urmă am treabă la S.S.R. Cred că de acolo scap pe la 8 ½. Mi-e foarte greu să mergprin ger, mă ustură respiraŃia. Voi veni la tine imediat după masă...

- łineam să merg cu orice preŃ pentru că ştiam de la Gina că o să vie acolo Cobîlcea, un basarabean, prieten cu Gheorghidiu... Eu mergeam în rochie de seară

nemascată... Găsisem şi pentru el un domino... In bal, vorba aia, aveam să ne pierdem unul de altul... de la uşă chiar.

Emy dragă,

Îmi pare bine că te-ai convins şi tu că a fost o greşeală să mergem la acel bal... Mai întîifaptul că n-am avut nici măcar domino şi a trebuit să îmbrac o jerpeiitură de costum deconspirator de la operă mi-a stricat de la început cheful... Pe urmă, înghesuiala aceea stupidă dela intrare. Să aştepŃi o oră pînă se mişcă gloata dinaintea ta... Nu mai spun că eu n-am înŃelesnimic din tot balul, pentru că toată seara te-am căutat pe tine... Degeaba spuneai că să nu nepierdem unul de altul, căci era zadarnic... N-am făcut decît să urc şi să cobor scările Eforiei,înghesuindu-mă într-un bîlci de costume de tot soiul, căutîndu-te de la balcon pînă pe scenă. Eraîntr-adevăr o striveală şi o căldură înăbuşitoare... Abia se găsea cîte un colŃ retras... Aş vrea să-Ńispun un lucru... De ce te-ai supărat aseară cînd Ńi-am spus că nu e frumos să vorbeşti cu tineriiaceia, de la altă masă? Tu erai nemascată, Emy, eu de asemeni din cauza căldurii mi-oscosesem... în asemenea cazuri nu mai eşti în necunoscut. O femeie bine, nemascată, chiar la unbal mascat, nu trebuie să îngăduie familiarităŃi... BărbaŃii aceştia sunt de o necuviinŃă

neruşinată... aseară am avut tot timpul impresia că ne-a urmărit un automobil cu farurilestinse... Cînd am coborît, ne-a luminat însă de două ori cu farurile bnisc aprinse... Cred că auvrut să-Ńi fixeze casa...

G.

- Vai, ce am mai păŃit la balul acela. Dacă l-ai fi văzut în costum. Ce mutră

nenorocită avea... Să rîzi să te prăpădeşti... Nu puteam să mă mişc din cauza lui...