- Vorbesti ca un elev de liceu... Mai au doi ani; timp destul sa se cunoasca.
- Bibi, fecioria logodnei nu se pierde decât o singura data.
- Sa ma supar?
- Eu vorbesc deschis. Nu înteleg ce a hotarât-o pe Niska...
- El.. O plictisea cu declaratiile, cu amenintarile... De altfel, nu e un baiat rau. îsi ia, la anul, licenta... Va fi profesor de matematici pâna ce va sfârsi Niska... Apoi, vor pleca amândoi la Paris.
-Mediocru...
- Tu judeci altfel, ca un romancier, ca un filozof.
- Abuzezi, Bibi...
- Asa e. Tu vrei ca toti sa-ti semene.
- Gresesti. Eu vreau ca viata Niskai sa semene Niskai. Ea voia altceva. Paul e o confirmare a prezicerii mele din noaptea Floriilor. Ca prezicator ma bucur, dar ca prieten...
A venit si Andrei: mai negru, mai spatos, mai bine dipus. S-a aratat fericit de întâlnire.
- Pentru ca te-am gasit, vei mânca cu noi.
Paul si Niska plecasera la Constanta, cu o barca automobil.
- Primul voiaj împreuna.
- înaltator, socotii eu.
- Riscant, crezu Bibi.
- Si scump, încheie Andrei.
De atunci, ne întâlneam în fiecare zi. Niska era tot mai prietenoasa, si tot mai adânc îi patrundeam în suflet. Paul se plictisea si încerca sa ma evite cu siretlicuri stupide. într-o seara, Niska mi-a soptit:
- Mâine, înainte de baie, viu sa te iau de la vila. Nu vreau sa stie si Paul.
Am acceptat multumind; cu bucurii în suflet, nebanuite Niskai. A venit
dimineata. Am iesit amândoi pe câmp, vorbind. Pe mine ma ostenea un gând:
"Daca as minti pe Niska, insinuindu-i ca o iubesc?..." Am primit porunca gândului, ca o usurare. Printre snopi în capite, coboram catre ape.
- Niska, trebuie sa te resemnezi sa nu cunosti niciodata Japonia...
- Tu ai s-o cunosti? -Da...
- îl iubesti, Niska?
202
Am râs amândoi, privindu-ne.
- Eu n-am sa iubesc decât un om mare...
- încearca sa-l ridici pe Paul.
Nu credeam nici unul în aceasta depasire a mediocritatii logodnicului.
- Niska, te contrazici de la o luna la alta... Nu-ti sunt un bun prieten ca-ti ?pun aceasta, dar trebuie sa-ti spun... Nu te-ai gândit la nazuintele tale când ai acceptat pe Paul?
- Nu stiu... nu stiu... Sa nu mai vorbim... Am sa ma gândesc doi ani. Apoi, îmi tulbura linistea aici, cu tânguielile lui...
- Niska, femeile mediocre faptuiesc întotdeauna fapte asupra carora nu mai pot reveni, pentru ca n-au stiut sa-si stapâneasca o zi sau un ceas plictiseala si tulburarea. Dar tu?
- Nu stiu... nu stiu... Mi-a parut atât de rau când am aflat ca nu vrei sa-mi fii prieten... Am ramas fara sprijin... Am slabit dintr-o data...
- Cele ce-ti spuneam eu, Niska... Te duce mediul... Voi, femeile tinere, nu aveti rezistente spirituale... Dupa întâia înfrângere, degringolada nu mai poate fi sfârsita...
Niska tacea, istovita. Am coborât încet cararea stâncoasa. Gândea, în fata apei nelinistite, ne-am asezat sa o privim.
- Daca te ascult prea mult, ma convingi. Ceea ce vrei tu, eu am voit întotdeauna, mai înainte... Daca nu te-as fi întâlnit, le-as fi uitat, si prezicerea ta s-ar fi realizat. Dar acum, n-are sa se împlineasca...
- Daca te-ar auzi logodnicul...
- Aminteste-ti un singur lucru: ca de acum trebuie sa-mi fii prieten...
- Sunt fericit...
- înainte sa încerci complimente... îmi fagaduiesti sa ma ajuti întotdeauna sa ramân eu însami?...
- Desi enigmatic... fagaduiesc...
Niska avu o licarire ciudata în ochi. Smulse inelul din deget si îl zvârli deasupra stâncilor. Am tresarit, covârsit de bucurii.
- De acum, te-ai logodit cu marea...
- De acum, trebuie sa ma primesti de doua ori pe saptamâna si sa-mi împrumuti carti...
Am încercat sa glumesc.
- Ceea ce înseamna ca trebuie sa lupt împotriva prezicerilor mele... Niska îmi apuca fericita bratul.
- Am sa-i spun ca am pierdut inelul... ca acesta e un semn rau si ca, la urma urmelor, logodna se poate socoti desfacuta... De altfel, daca încearca scene, plecam...
Acasa, am scris în Jurnal: "Niska se contrazice. A rupt logodna; cu afât mai rau pentru mine. Niska vrea sa se mântuie de mediocritate. Sunt 203
dator s-o ajut. Dar daca îi fauresc o arma împotriva-mi? Daca eu d din nou o Niska, creez, de fapt, primejdia eroismului meu? Totusi, |^H buie". Dupa-amiezi cu arsita ravasita de vânt sarat, deasupra stâncilij^ pe cararea spinarii de deal dobrogean, cu Niska... Marea se linistea seara, si noi ne întorceam pe nisipul
