umed, curat, racorit de stele. AcejM doua saptamâni am fost tot timpul împreuna. Eu nu voiam sa gândesc la hotarârile Jurnalului, la examene, la povestirile care trebuiau trans,: crise,. la cartile care trebuiau sfârsite. Când ajungeam, aproape de mifl zul noptii, singur, la vila, ma întrebam: "Mi-e draga?"... Si aflam ca nu mi-e draga. Mi-era prietena, si eu aveam nevoie de apropierea ei curo aveam nevoie de apropierea prietenului blond. Ma lega de Niska p; cu care o dezvaluiam siesi. Ea ar fi pierit, stinsa de mediocritate, %â.
ajutorul meu, gândeam. îi lucram sufletul, asa cum lucram o pov-închipuita, pe hârtia alba. îi ghiceam dorariLe; i le rascoleam, i ie ^^H nam, i le atâtam.
Voiam acea Niska pe care o întrezarisem în d la manastire: mandra, libera, nelinistita, cautându-si un sens de m originalitate, risipind dispret si acea nelamurita-însusire de a Orgoliul viril, de a încorda creierul si sufletul catre depasiri, de a ^^ potentele pâna la dezlantuirea în opera. Eu voiam o astfel de Nisj^^H
re suh dalta gândului, noi-.
o stapânesc, cum îi încovoi capriciile, cum îi aprind nosta^^H ^us ca\'brazda sufletului ei imi astepta vointa ca pe ti^^H Ś Ś urmaream prefacerile, bucuriile, torturile. GhicwH .. când se descoperea urând chipuri, carti si amintiri f^H . i îndragite. Ma bucuram ca soarta mi-a trimis o prietena cni^^H iri. Ma bucuram ca luminarea Niskaî se face firesc, fara autd^f gestie: fara afectarea fatala duduilor sentimentaie. Eram aspru cu &*j^k cu mine însumi. Zi dupa zi, o sileam sa-si paraseasca micii ei zei <Ł|^H favoritii lecturilor de pension, poetii parfumati si eseistii abili.
într-o seara cu pareri de furtuna, sus, pe creasta dealului, i-anv^^H mâniat de Brand. I-am insinuat dragostea pentru asprul duh maâoj Pastorului. I-am luminat pâna în ascunzisuri sufletul lui de nordi nuit, cu pretuiri care aluneca mintilor celorlalti. Niska ma asculta, înfiorata de vânt, de marea tulburata, de noapte si de glasul meu rostind cuvinte dure, sub ochi încruntati. Am întrebat-o la ce se gândeste.
- La Brand... Oare n-as îngheta lânga un suflet atât de îndârjit si auster?
- Sufletul viril stapâneste tot atâtea însusiri de mângâiere ca si cel feminin. Si \
- Poate ai sa crezi ca vorbesc copilarii, pentru ca se apropie furtuna... Dar euvreau sa fiu roaba unui Brand... M-as uita la el ca la unp.ezeu... Numai un asemenea barbat as primi ca stapân...
- Niska, nu ai sa gasesti niciodata un astfel de stapân.
De cem-a privit Niska si a zâmbit, si mi-a strâns bratul?...
în Jurnal: "Niska ajunge primejdioasa. Se apropie tot mai mult deŚ arasa visata. Am înteles ca pofta ei de mare e autentica. Ma surprinddind: alaturi de ea, câte n-as face?... Uit ca rostul vietii mele e altul,ebunesc, mai întunecat, mai eroic. Stiu ca Niska asteapta sa o în-c. Intr-o seara, privind amândoi marea, mi-a strâns bratul si mi-a
\'.exaltata: li-ai spune jide!, as pleca cu tine oriunderea!...ť Ochii Niskai erau verzi, sprâncenele se plecasera, arcuite,
; îi tremurau, zâmbea si lacrama. Trupul Niskai se înfrigura înserii. M-am,înspaimântat: eram ispitit s-o sarut, sa-i spun ca mi-ei, sa ratac. mi dupa ani pe tarmuri, între fluvii mari. M-amit, zâmbind. Primejdiile cresc. Cu atât mai bine pentru faptul meu
. -ândean: , toate aceste înlesniri primejdiei nu sunt decâtJiska rnâ stâpânet: ura pe fata: raspândea zvonul ca Ś. - - ťse.
Ś a
-i iV. ,ne, care; ii stapâneam logodnica
nuh ca un amant. fâptuinu-o din vrerile carnii silui meii.. iul. Vla covârseau hucurii
ndâ-ma la tediocru profesor fie matematica,
/uind o sotie frumoasa si bogata, care ;;â-l astepte acasa în sen coase, cu supasi mângâieri... Eu, creând pe Niska, încordând-o sa se nplineascâ, sa sedepaseasca, sa-si lumineze în fapt toate însusirile ei Ś ;e aleasa feminitate.
Ultima seara am petrecut-o împreuna, toti trei, pe stâncile undene \'mâlniseram. Paul fuma afectând un sentimentalism voalat. Niska eratrista,- si era vesela. îmi spunea, zâmbind:
- Stâncile acestea sunt un trecut pentru noi toti.
- Asadar, nu trebuie sa ne mai intereseze.
- Nu iubesti amintirile? insinua Paul.
- Nu le las sa ma stapâneasca. E stupid sa pleci coplesit de aici. Pentru ca ampetrecut doua saptamâni care nu se mai pot întoarce...
- Ai o sensibilitate barbara, zâmbi Paul. Eu cultiv amintirile, sentimentele,florile... desi sunt student în matematici...
204
205
- Eu le accept sa ma îmbogateasca, dar nu le las sa ma surpe. Socotesc ca celcare stie sa se desfete în amintiri si poate, totusi, sa le înstru-neasca e unadevarat barbat.
- Iata ceea ce n-am putut sa învat de la tine, se întrista Niska: sa nu ma lasrisipita de amintiri. Nu stiu cum sa scap de ele...
- Gândeste-te ca nu mai sunt, ca nu se mai pot întoarce, ca tânguirea lor îtiîmpiedica viata si împiedica alte amintiri sa se adune în suflet...
- Acestea sunt fraze, ma întrerupse Paul.
- Au, într-adevar, pacatul de a parea fraze, celor care nu izbutesc sa patrundaadâncul fapturilor. Eu socotesc lupta cu amintirile unul din exercitiileindispensabile constiintei eroice. Cel care e ispitit de amintiri se dovedestesensibil. Cel care se înfrânge, senin, depaseste sensibilitatea de elita...
- Poate e un erou, nu?
- Fireste, un erou adaptat sensibilitatii si creieru lui contemporan... Cu mult mai pretios si mai rar, cu cât e un erou fara glorie...
- Si dumneata vrei sa ajungi...?
- Toti suntem datori sa ajungem eroi... Eu m-am hotarât si ma trudesc...
Niska ne privi pe amândoi, înflacarata, privi marea, îsi scutura buclele si încheie:
-El are sa ajunga!...
Am privit luceafarul ca sa nu-mi surprinda ochii. Am tacut toti, streini unul dupa altul. Poate, Niska întelese durerea care o astepta în ceasul când prezicerea ei exaltata va trebui sa se împlineasca...
Dimineata, asteptând ceasul plecarii, am scris în Jurnal: "Niska se contrazice iremediabil. Mi-a prezis un fapt care o va stingheri, cu entuziasm. Poate nu e înca lamurita: dar fericirea noastra e irealizabila; cineva trebuie sa piara; amândoi, împliniti launtric, nu se poate. Cum sa-i spun ca viseaza visuri inutile si primejdioase? Pentru ca eu ma simt tot mai puternic, desi tot mai ispitit. Eu nu voi fi înfrânt, niciodata. Scriu aceasta în dimineata de 2 septembrie, într-o odaita cu ferestre deschise catre mare, lasând în urma mea o vacanta cu ispite, fara sa ma întristez."
XV. TAINE
Saptamâni sfârsite în lecturi pentru examene, singur. Nu voiam sa întâlnesc pe nimeni si nu lasam pe nimeni sa ma vada. Munceam în mansarda, înfrigurat nu
de ceea ce îmi vor cere profesorii sa stiu, ci de câmpurile de întuneric pe care le descopeream înaintea si în jurul meu. Dupa fiecare pagina înteleasa, ma surprindeam dorind alte pagini, alte carti, alte urcusuri. Cu cât întelegeam mai mult, cu atât ma cuprindea disperarea. Taceam si munceam. "Toti cad biruiti de largimea stiintei; toti se plâng de neputinta mintii în fata adevarului risipit printre mii de carti si de tinuturi; toti sfârsesc tânguindu-si falimentul enciclopedismului. Mi-am fagaduit sa ajung un erou în etica; de ce sa nu ajung si un erou în stiinta? De ce sa nu creez din mine o capodopera? De ce sa nu fac din viata mea spirituala oglinda veacului meu? Nu trebuie sa ma înspaimânt de esuarile înaintasilor; ei au lucrat patimas, dezorganizat, precipitat. O viata spirituala eroica, nu cu exaltari retorice, nu cu lecturi îndobitocitoare, ci cu calm, cu metoda, si cu disciplina. Am fost prea mult înrâurit de falimentul universalismului la Papini. Trebuie sa ma scutur de neîncredere. O data ce voi realiza asceza etica, de ce sa nu realizez si asceza eruditiei universale? Fireste, nu se poate stapâni tot; dar se pot culege si însusi toate esentele geniului omenesc. îmi vor trebui cinci, zece sau cincizeci de ani. Atunci îmi voi spune: m-am creat din nou, prin munca aspra, necunoscut de nimeni; mi-am depasit speta, pentru ca în sufletul si creierul meu s-au adunat toate roadele muncii omenesti; din semintele lor pot rasari paduri, lanuri, gradini..."
Lucram tot mai îndârjit. Nu primeam pe nimeni, nu doream pe nimeni. Ma desteptam în zori si, pe lungi fâsii de hârtie, însemnam tot ce trebuia sa cunosc; fâsiile ajungeau din zi în zi mai numeroase. Nu disperam. "Orice criza trebuie solutionata prin munca. Nu rezista nici un obstacol muncii încruntate, nesfârsite, calme. Cei care au cazut, au fost slabi. Eu trebuie sa ajung la tinta.
Fara urale, fara glorie, fara daruri, voi birui. Nebunia si moartea sunt gânduri care înspaimânta pe cei mediocri. Pe mine, nu!"
îmi descoperisem lacune: matematicile, greaca, ebraica, slava, sanscrita. Mi-am întocmit un program si, nestiut de nimeni, ascuns în orasul cu fabrici, mi-l împlineam zi de zi. Am învatat geometria, dementele lui Euclid din versiunea italiana a lui Enriques. Ma înfiorau desfatari descifrând gândirea proaspata de-a dreptul din izvor. Mi-am Muscat buzele, pentru ca nu întelegeam tratatul lui Theon din Smirna
207
asupra Numerelor în doctrina lui Platon. Am studiat doua zile si nopti Timeus; m-am întors la Theon dupa ce acoperisem cu însei câteva coli, în marginea manualului de istoria stiintelor antice, pe mi-l daruise Mieii. Ca sa înteleg si mai bine, am citit pe Plutarc posiace, VIII, 2 si Creatia sufletului dupa Timeus) si am adânc dintâi parte din voluminosul Le scienze esatte nell \'antica Grecia Gino Loria. Seara trebuia sa-mi întrerup munca geometrica si sa ma apuc de ebraica. Aveam o gramatica si un dictionar. Ochii îmi deasupra literelor groase, prafuite cu puncte. Munca mi-era greaj pe ca o împlineam singur, fara sa cer ajutor. "Singurul mijloc de a nu fi învinuit ca plagiez pe Giovanni Papini e sa-î întrec, biruind stiinta universala. Toti domnii care spun ca stiinta e imensa gresesc; e imensa. pentru ca o studiaza câteva ceasuri pe zi, în pripa, sau pentru ca o adâncesc comod. Stiinta, înainte de a fi adânca, trebuie sa fie larga..." îmi spuneam aceasta si munceam. îmi poruncisem atâtea reguli, de la care nu ma abateam: sa nu studiez decât esentele, izvoarele: sa nu marturisesc nimanui descoperirile mele; sa nu public decât gânduri straine experientelor mele. pâna la maturizarea definitiva.
Au trecut examenele. Prietenii ajunsesera obraznici: nu voiau sa ma lase singur. Dupa cea dintâi vizita a Niskai. ochii îmi fugeau pe textul ebraic, uitând întelesul semnelor; confundam pe maqquei\'cu pase/:, confundam accentul Segolta cu Telisa qetanna. Verbele atât de lesnicioase mi se pareau inutil de
