- Spune-o p-aia cu balada popii...
Fata se opri, dupa câteva versuri, zâmbind gales.
- Alegeti alta, cu dragoste... Nonora ma chema.
- Haide, s-aduce rachiul...
în padure, am mâncat pe fata alba, întinsa deasupra ierbii si frunzelor.
Presedintele destupa sticle cu vin vechi, si se bucura ca renaste viata cercului.
Cele doua "Florente" facura cafea. GaidarofF cauta brân-dusi cu Mariuca. Radu
se plimba pe alee alaturi de Nonora, fumând si S°ptind.
171
Atunci s-a petrecut un fapt pe care nu-l nadajduiam sa se împlineasca. Fata cu ochi verzi venea alergând. Bucle scurte îi întunecau i fruntea. Când si le resfira, ostenita, ramâneau numai câteva suvite care-i I dadeau un aspect salbatic si gingas.
S-a apropiat zâmbind de "Florenta"\'.
- Vrei sa-mi dai si mie o cafea? Stii cât mi-e de somn... A zâmbit atât de frumos marturisind ca îi e somn...
- Pe dumneata te stiu de la Facultate, spuse lui Bibi. Stiu si cum te cheama...
Avem o prietena comuna, Viorica.
Bibi s-a luminat.
- Daca îmi banuiesti numele, adaoga cu sprâncenele poruncitoare, te rog sanu-lspui...
Baietii începura reflectii ironice. Fata cu ochi verzi le raspundea tot atât de prompt, râzând si clipind. Presedintele se desfata. "Florenta" îi servi o ceasca cu cafea neagra.
- îti multumesc, duduita. Domnul de lânga d-ta seamana cu un persan; poate sentimental si erotic; în orice caz, fereste-te.
"Persanul" de la Drept râdea magulit.
- Eu, domnisoara, nu înteleg...
- Fireste, esti consecvent cu remuneratoriile d-tale însusiri...
- Pardon.
- Cu d-ta nu mai discut.
"Persanul" se multumi sa ridice din umeri în fata cozonacului adus de presedinte. Ceilalti erau iritati de vorba degajata si caustica a studentei necunoscute. Eu încercam zadarnic sa mi-o închipui în biserica.
începura inevitabilele ghiciri în ceasca de cafea. Fata cu ochi verzi voia sa stie, voia sa afle viitorul cu o nerabdare dezarmanta.
- Spune-mi... Numai atât? Flaide. spune-mi si altceva...
Se ruga, se alinta, poruncea, ispitea. N.-o multumea nici un tâlc. Fatal, îmi ajunsese si mie rândul.
- Dumneata esti prietenul lui Bibi? Stii sa ghicesti?
- Numai în palma, mintii eu încercând un zâmbet de chiromant.
- Poftim!
îmi întinse palma. Dar cum era sa-i spun ceea ce aflasem din vorbele si privirile ei fata de ceilalti?
- Mai bine sa renuntam. Nn va pot trada caracterul în public, încercai eu o retragere onorabila.
Fata se supara. îmi apuca pumnul si ma sili... Ceilalti comentau bine dispusi mersul meu terorizat. Am ales un trunchi rasturnat, aproape de lac. Gândul ca as putea parea ridicol, ma calma. Vorbeam deslusit, fara "d-stra" si fara sa rosesc. I-am apucat mâna, am privit îngândurat linii din care întelegeam prea putin si i-am facut portretul.
172
O stiam atât de bine, o simteam atât de apropiata, de lamurita... Ma asculta tot mai interesata, mai atenta. Eu vorbeam, vorbeam. Sufletul fetei cu ochi verzi -
pe care îl voiam capricios si nelinistit, slab si vast, torturat de doruri si paralizat de mediocritatea împlinirilor — îl modelam tot mai precis, cu contrastele evidente, cu umbre, cu gânduri ascunse chiar fata de sine.
Cele ce aflasem din Freud, strecurate cu pricepere, o revoltara.
- De unde stii si asta?...
Eu eram încurcat, pentru ca sfârsisem toate liniile palmei. Am trecut apoi la
fata. Acolo întelegeam mai mult. dar ceea ce banuiam era mai aproape de adevar. La rastimpuri, fata tresarea si ochii verzi îsi paleau luminitele. Sfârsind, nu stia ce sa-mi spuna. Zâmbi, stânjenita.
