frumuşel şi fin: îl văd jucînd pe L'Aiglon47.

Vra să zică ţi-am vorbit şi despre amicul cel mai bun al Benjaminului. Invitaţiade a petrece vacanţa la Medeleni a acceptat-o... cucoana Catinca: ea se exprimă

pentru toţi...

Am făcut o pauză. Extraordinar e papa! A sosit chiar acum din tîrg: îmbăiat,ras, fresco, musteaţa puţin încreţită. Îl vezi? Să aibă tupeul să mai spuie că

Bucureştiul e aşa şi pe dincolo! Dar să-ţi spun în ce constă extraordinarul: cecrezi c-a adus papa? Stridii. Se ceteşte: stridii, cu apă la gură. De unde le-adenişat în zi de duminică? Mister. E extraordinar papa! Nu degeaba-i spun euAladin.

Nenorocirea cea mare e că Benjaminul m-a îndopat cu covrigi. Ce-i de făcut?

Singura soluţie ― acceptată de altfel, căci icoana de Herr Direktor nu s-a trezitîncă, şi-s două jumătate! ― e să-mi jac poftă de mîncare prin mişcare, adică

scriind.

Olguţa.

P. S. Nu zîmbi. Aşa-i. Ştiu. Post-scriptumul este Benjaminul meu. Şi ce nu faceo mamă pentru al său post-scriptum!

Uitasem să-ţi comunic că ai uitat să-mi comunici un comision capital: să-ţicumpăr levănţică. Aşa-i? De adus mi-am adus aminte acuma, dar levănţică n-amcumpărat încă şi cum sînt «şi distrată şi uitucă» ― citez, după cum vezi, autoriserioşi ― ce-i de făcut?

Foarte simplu. Dă-miotelegramă urgentă. O voi alătura imediat. Tu o trimeţinumai la poştă.

P. P. S. Te rog supraveghează-l pe Cuţulachi în lipsa mea. În Monica n-amîncredere: eprea moale. Îi interzic formal lui Cuţulachi orgiile de cosmetic. Nuînţeleg de ce se îndărătniceşte să-şi facă cărare, cînd e tuns chilug! Asta nu-i poateintra în cap. Dar nici eu nu tolerez cosmeticul. Dacă-l prinzi uns, pune-o peProfira, în faţa ta, să-l spele cu leşie şi cu borş. Am să-l educ eu la vară.

Te sărut,

Olguţa."

― Olguţa, nu ne tortura!

― Papa, numai să scriu o telegramă.

― O telegramă? Cui?

― Mie.

Dănuţ şi domnul Delaanu, se aplecară peste umerii Olguţei.

"Olga Deleanu

Pitar-Moşu 20

Bucureşti

Urgent

Nu, uita să-mi cumperi levănţică. Stop. Institui premiu pentru memorie oduzină ciorapi de mătasă şi alte surprize. Stop. Să nu-mi vii gutunărită. Stop.

47 Dramă istorică în versuri de Edmond Rostand (1868― 1918). L' Aiglon este ducele de Reichstadt, fiul lui Napoleon I şi al Mariei-Luiza de Austria.

Pune-ţi pelerina. Stop. Nu bea apă cînd eşti năduşită. Stop. Multe sărutări luiDănuţ.

Mama."

Se încinse un rîs şcolăresc. Olguţa-şi lipi scrisorile.

― Hainele, Metaforel.

― După dejun.

― Vai! Am amorţit! Nu mă pot mişca.

― Hai s-o luăm pe umeri, propuse domnul Deleanu.

― Hop! Aii! se văită Olguţa, purtată pe umerii lor, schimonosindu-se din pricina furnicăturilor.

― Herr Direktor doarme?

― Dus!

― Jos cu el!

― La moarte!

― Hai să-l trezim cu muzică. Deşteaptă-te, române. Hai! Papa, să nu cînţi fals.

Atenţie! Una, două, trei: Deş-teap-tă-te, ro-mâ-ne...

Văzînd alaiul care cobora pe scări urlînd "din som-nul-cel-de moa-ar-te" ―

Nae întoarse capul, cu buza de jos răsfrîntă, ca în faţa unui spectacol indecent; în timp ce, ieşind din ietac în halat de odaie, cu monoclul în ochi şi ţigara în gură, Herr Direktor exclamă frecîndu-şi tîmplele:

― Îs beat sau nu-s beat?

― ...În-ca-re-te-aaa-dîn-ci-i-ră, bar-ba-rii de tira-a-ani, bar-ba-rii-de-ti-rani..."

― Îs treaz fraţilor, dar nu va ţine mult!

Şi, intrînd în pas cu cortegiul Olguţei, intona cu glas dogit:

― " A-cum-ori-ni-cio-da-tă, cro-ieş-te-ţi-al-tă-soar-ar-tă..."

În urma corului, care rîdea cîntînd în sofragerie, Nae îşi frecă ochii şi, încordîndu-se, intră demn în infern.

*

"...Atunci ne-ntîlnim la patru. Nu uita Infanta."