Colonelul Barbă-Roşie privea cu o părintească admiraţie neastîmpărul Olguţei, care, deşi în repaos, frămînta floreta fără urmă de osteneală.
― Pur sînge, onche Michel.
― Tais-toi, Barbaroza! îl alungă oncle Michel cu un gest extenuat al evantaiului. Tu vezi numai cai. Ai halucinaţia grajdului profesional! Mai sînt şi măgari pe lumea asta, nu numai cai; n'est-ce pas, d'Artagnanette? Je viens justement d'en quitter un...29
― Qui est-ce, monsieur La Fontaine?30
― C'est un politicien ― naturellement31i Cum îl cheamă? Ah!...
În faţa numelor colegilor universitari şi luceferilor politici oncle Michel avea un recul voit ― de memorie ― care punea o distanţă sanitară între el şi ei.
Uşa se deschise, făcînd loc unui domn cu obrajii atît de grăsuni, rumeori şi zîmbitori, că păreau dospiţi din pasta dolofană a feselor îngeraşilor lui Rubens.
Văzîndu-l, oncle Michel se lumină.
― Tiens! Cum îţi dzîci, tachistule? Nu pot să-ţi reţin numele ilustru!
― Ei, coane Michel! Costea Babic.
― Ah! Cest cela! Costea Babic, oui! Le voila, d'Artagnanette! Il a une 26 Ia te uită! Uitasem. Ce amabil din partea dumneavoastră, dragă domnule, că
mi-aţi adus aminte! (Fr.)
27 O! Nu, mulţumesc! Nu am nevoie de asta ca să exist ― nu-i aşa, scumpul meu coleg? (Fr.)
28 De fapt, îmi dau seama că familia mea de unchi se măreşte în chip amuzant! Însă, în schimb, am plăcerea de a primi o nepoată foarte simpatică, pe această cale neplăcută! (Fr.)
29 Taci, Barbaroza! (...) nu-i aşa, d' Artagnanette? Abia m-am despărţit de unul (fr.).
30 Cine e, domnule La Fontaine? (Fr.)
31 E un politician ― desigur (fr.).
manière, pommadée d'être takiste; tout à fait fabrication Take! Il me remplit dejoie!32
Costea Babic zîmbea ca un buchet de trandafiri în cărţile poştale ilustrate.
― Tare-i glumeţ conu Michel!
― Comme la politique développe l'esprit d'observation!...33
― ...L'esprit en général34, adăugă Olguţa.
― Domnişoară Deleanu, m-a însărcinat conu Iorgu să te anunţ că plecaţi îndată.
― Cum asta? Nu-s încă opt jumătate! se încruntă colonelul. Ce-a păţit Iorgu de se grăbeşte? Cîştigă?
― Vai de mine! Conu Iorgu are nobleţă de-a pierde constant!
Olguţa se încruntă: o cută între sprîncene, cu răsfrîngeri adînci. Ştia că tatăl ei pierde nebuneşte şi că-şi făcuse o celebritate din aceasta. Dar mai presus de toate o supărau glumele pe socoteala acestei celebrităţi mănoase pentru o bună parte dintre cei care-o satirizau.
Zvîrli floreta pe canapea.
― Mă iertaţi, trebuie să mă îmbrac. Oncle Michel, ai dreptate. Colonelul vede numai cai arăbeşti şi lame de Toledo; mai sînt şi copitele fabulei. Bună sara.
Dispăru în odaia de baie, unde o aşteptau ogarii, racheta şi duşul rece.
Oncle Michel îşi freca palmele.
― Hm! C'est épatant! Et pourtant elle ressemble parfois à sa tante Elenco Dumşa, qui était horriblement laide et affreusement intelligente. Oui!
Affreusement in-tel-li-gente, monsieur takiste! Tu l'as connue, Barbaroza?35
― Oncle Michel! protestă colonelul, bombîndu-şi marţial bustul.
― Tţ, mon cher! N-am spus că-i urîtă! Au contraire! Mais elle lui ressemble, surtout quand elle dit des vérités. C'est drôle.36
― Pur-sînge! murmură colonelul, ca un refren, bătîndu-şi barba cu dosul palmei.
― Ei, lasă-mă! se supără oncle Michel, desfăcînd evantaiul. Iar te-ai făcut impresar de cai!
*
― Bonsoir, Olguţa.
― Bonsoir, papa.
Congestionată şi năduşită, cu ochii lucioşi de frigurile băncii bacara, cu tîmplele surite de timpuriu şi fire albe în musteţi, cu trăsăturile arse de zbucium ca 32 A! Asta e ! Da, Costea Babic! Iată-l, d'Artagnanette! Are o manieră pomădată de a fi tachist; cu totul un produs Tache. Mă umple de bucurie! (Fr.) 33 Cum dezvoltă politica spiritul de observaţie! (Fr.)
