― Atunci de ce-ai plîns?
― Din pricina Adinei " au coeur rapace"37?
Monica se roşi.
― Fiindcă i-a făcut versuri şi ţie ţi-a scris în proză?
― Atunci de ce-ai plîns? se încruntă Olguţa, bătînd cu pumnul în masă.
Leila deschise ochi speriaţi. Olguţa trînti felia de ghiudem pe Au jardin de l'Infante.
― Monica, uită-te la mine... Te rog să nu fii Melizandă!... Acuma uită-te-n oglindă. Uită-te, că nu-i ruşine! bătu ea din picior.
Silită de mînile Olguţei, Monica se uită şi-şi văzu frumuseţea inutilă.
― Atunci, de ce-ai plîns?... Ascultă, Monica, tu ştii că odată pe an vorbesc şi eu serios. Eu afirm că te iubeşte pe tine.
O luase viguros de umeri. Ochii Olguţei erau pasionaţi şi puternici ca ai celor care vorbesc în numele lui Dumnezeu. O cută i se adîncise pe frunte, deasupra rădăcinii nasului.
― Tu crezi c-o iubeşte pe domnişoara Adina. Perfect. De ce?... Răspunde!
― Fiindcă i-a făcut versuri?... Răspunde!
― Mai întăi nu i-a făcut versuri. A făcut o poezie şi a dedicat-o domnişoarei Adina. Asta-i mania şi vanitatea celor care fac versuri: să le dedice lui Dumnezeu, patriei, sau măcar unei domnişoare. Dar versurile nu-s scrisori! Şi nici scrisorile nu trebuiesc luate în serios! Dar versurile! Dacă era trist din cauza acestei domnişoare, îi scria o scrisoare, sau nu-i scria de loc, îşi pierdea pofta de mîncare, slăbea... De unde! N-ai văzut ce scrie Gheorghiţă? Că a avut un gutunar, da i-o trecut! Vra să
zică Metaforei, sănătos tun, face poezii jalnice ― asta-i altă manie a poeţilor sănătoşi ― pe care le trimite cu dedicaţie la diverse domnişoare... Cînd are să-şi tipărească versurile viitoare are să le dedice în bloc ţie, sau mamei! Ce ai de spus?
― Nu eşti mulţumită! Bine. Atunci să procedăm negustoreşte. Să cîntărim: domnişoarei Adina i-a trimis Au jardin de l' Infante; ţie ţi-a trimis toate volumele lui Samain. Ei i-a trimis o poezie cu dedicaţie, în care-i spune minciuni, căci dacă
vroia să-i spuie un adevăr îi scria o scrisoare; ţie însă ţi-a scris o scrisoare în care tu singură spui că nu-ţi scrie minciuni... Ce-ţi scrie?
― ...Că-i trist...
― Sigur, fiindcă-i la Bucureşti şi tu eşti la Iaşi. De asta face poezii jalnice.
― ...Adinei...
― Adinei! Ascultă, Monica: domnişoara Adina X flirtează cu Benjaminul! Dar fiecare bărbat flirtează cu toate fetele ― şi foarte bine face, aşa trebuie să facă. Cu una face exerciţii de versificaţie, cu alta joacă tenis, cu alta patinează, cu alta suspină la Dama cu camelii, cu alta merge la cinema etc.. Şi pe una o iubeşte.
Dănuţ te iubeşte pe tine.
― De unde ştii? întrebă Monica, deschizînd ochii mari ca în faţa unui oracol.
― Ştiu fiindcă-s sora lui... şi ştiu eu fiindcă ştiu. Ţi-am spus eu vreodată
minciuni?
― Nu.
― Atunci de ce nu mă crezi?
Monica plecă ochii, vorbind în şoaptă:
37 Cu inima răpitoare (fr.)
― Atunci de ce nu mi-a scris nimic de la Crăciun?
― Cum nu ţi-a scris? Dar scrisoarea de azi? Dovadă mai bună decît asta ce vrei? Cît timp nu ţi-a scris, să zicem că ai fi avut dreptul să te îndoieşti. Dar acum?... Şi tu n-ai dreptul să te îndoieşti! urmă Olguţa cu pasiune, zguduind umărul Monicăi. Dănuţ te iubeşte pe tine, şi dacă te îndoieşti înseamnă că tu nu-l iubeşti.
― Vai, Olguţa...
― Atunci n-am dreptate?
Monica ridică din umeri, zîmbind, gata să plîngă.
― Atunci mănîncă-ţi ghiudemul... Fugi, nu vreau sărutări! Şi întorcîndu-se de la uşă: împachetează infanta şi hai la masă, că pleacă papa.
Olguţa intră în odaia ei, cu fruntea încreţită. Nu era întăia oară cînd se mira ea singură de tonul categoric al afirmaţiilor ei, după ce le făcuse şi argumentase. Chiar profesorii îşi puneau o clipă la îndoială memoria sau ştiinţa faţă de fanatismul cu care Olguţa afirma uneori o inexactitate şi a ingeniozităţii cu care făcea verosimil ceea ce afirma. De astă dată, însă, nu mai era vorba de un profesor, ci de Monica...
― Duduie Olguţa, poftiţi expres, o invită la masă Neculai, ridicînd mînile înmănuşate în semn de mare ananghie.
― Spune că vin.
Medită o clipă, cu ochii întredeschişi, cu fruntea încordată. Zîmbi.
Şi brusc iluminată se aşeză la măsuţa de pe care-i zîmbea fotografia lui moş
Gheorghe şi scrise trei scrisori cu viteza unui dejun într-un restaurant de gară unde trenul se opreşte cinci minute.
