Nasra împietri când Halimeh întrebă despre Daffash.
— Fratele tău când are să se căsătorească? Mai bine aşa decât să umble după femei străine.
Am ridicat din umeri. Nu aveam nimic de-a face cu Daffash.
— Şeicul Talib îşi caută soţie.
O ureche făcută din cocă, cealaltă din lut. Nu am auzit ce-mi spunea Halimeh.
— Mă poţi ajuta cu ceva, soră?
— Voi fi sprijinul tău.
221
- STÂLPI DE SARE -
— Aş vrea câte un zăvor de metal pentru cele trei uşi şi un gard de fier pentru curte, cu lacăt…
— Să nu-ţi fie teamă, mă întrerupse Tamam.
— Nu mi-e teamă, dar e mai bine să fiu precaută. Sunt o mulţime de străini în sat. Accepţi la schimb două lăzi de portocale?
— Am să-l întreb mai întâi pe Saleh.
Spălându-mă pe faţă, l-am urmărit pe Mubarak cum mergea ţanţoş în spatele găinilor, încercând să-l imite pe cocoşul Sahi.
— Mmmm, mâncare, bolborosea el, iar eu nu mi-am dat seama dacă se referea la el sau la găini.
Pe spiritul Sabhei, bunica mea, zilele treceau şi tot treceau, iar fiul meu creştea repede. Părul întunecat îi înconjura faţa rotundă, deschisă, şi îi încadra ochii mari şi căprui. Picioarele lui arătau acum drepte şi puternice în pantalonii pe care i-i făcuse Halimeh. Am pus nişte grăunţe într-un vas şi i le-am dat lui Mubarak.
— Dă-le de mâncare, haide.
Am împrăştiat câteva grăunţe prin curte, ca să tentez păsările leneşe. Băiatul meu a făcut la fel şi toate păsările au venit la el. I-am cântat:
Cocoş, cocoş, cocoş şi pui.
Găini, găini, găini, găini.
Ou, ou, ou, ou, COTCODAC.
Când am strigat „Cotcodac”, fiul meu începu să râdă din toată inima lui nevinovată. M-am alăturat lui.
— Hihihi!
Ăsta era semnalul prin care-mi spunea că era momentul să-ncep să-l alerg. M-am îndreptat încet către el. Îşi proteja mijlocul cu mâinile, ca şi cum ar fi încercat cineva să-l gâdile, şi începu să chicotească. Pe faţa lui am văzut un amestec de veselie, entuziasm şi ghiduşie. Am sărit şi el a strigat:
222
- FADIA FAQIR -
— Ihii!
L-am sărutat zgomotos pe obraji; mi-a răspuns sărutându-mă şi el. Un „bba” uşor, nedesluşit. Inima voia să-mi iasă din piept şi să zboare să-l îmbrăţişeze cu aripile ei, să-l protejeze de trecerea timpului.
Plantele pe care le îngrijisem în ultimii doi ani crescuseră
şi înfloriseră. Iasomia arabă umplea curtea cu parfumul ei proaspăt. Am acoperit tufişurile de legume cu folia de plastic pe care mi-a adus-o Nasra şi mă bucur să culeg două recolte pe an. Nasra mi-a povestit că văzuse foliile de plastic în curtea lui Samir Paşa.
— Protejează plantele tale de frig.
Puii de portocal şi de lămâi crescură, cei bătrâni şi bolnavi fuseseră vindecaţi de leacul paşei, iar întreaga livadă începu să dea roade. I-am vândut portocale şi lămâi lui Raai, care găsise un negustor de la oraş interesat de fructe. Un dinar cutia. Am cumpărat o capră, ca să-l hrănesc pe Mubarak cu lapte, şi un câine ca să ne apere casa. Pe câine l-am botezat Nashmiyyeh, după Nashmi, iar capra am numit-o Nawmeh, ca să-i fac o bucurie Nasrei.
Femeile din sat se simţeau la mine ca acasă şi veneau în fiecare după-amiază, aducându-şi broderiile, firele de tors şi de ţesut şi poveştile. Sorbeau ceai dulce, ţeseau covoare colorate şi se uşurau de poverile grele ale inimii. Eu le ofeream ceai de mentă, de salvie, de scorţişoară, ceai cu cardamom, aluat fript cu unt şi miere. Soarelui îi plăcea să
audă şuşotitul şi râsetele femeilor din tribul Qasim; zăbovea pe cerul după-amiezii tocmai ca să le ofere lumină şi căldură.
Când miroseam iasomia, simţeam căldura mamei mele în rochie, simţeam mâna tatălui meu mângâindu-mi părul şi pe Harb, geamănul sufletului meu, sărutându-mă pe gât. Ochii lor protejau casa şi livada. Florile albe şi puternice ale iasomiei emanau un miros care mă lăsa fără suflare şi mă
făcea să mă simt mulţumită.
Într-una dintre vizitele de după-amiază, am observat cât de îmbătrânită şi de epuizată era Nasra. Ochii-i verzi îşi 223
- STÂLPI DE SARE -
pierduseră din strălucire şi arătau acum precum frunzele de măslin, de un verde prăfuit. Părul ei maroniu, cald, era acum cenuşiu. Focul anilor ardea părul tuturor surorilor mele, în afară de Hulala, care avea în continuare cosiţe negre ca smoala. Timpul lovise gura lui Tamam, strâmbând-o către dreapta. L-am învăţat pe Mubarak să-i sărute mâna bunicii sale, să-i aducă astfel bucurie în suflet. Pipa cea bătrână
izbucnea în râs şi pocnea din buzele strâmbe. Soţul Hamdei îşi mai luă o soţie şi se mută din casă. Hamda, care înainte era plină de viaţă şi de putere, arăta acum precum o tulpină
