O foarte simplă operaţie ar aranja totul, dar decid să mai aştept puţin, sperând să mă trezesc ca prin minune sănătos 12 Dincolo de uşi (Sliding Doors în engleză) este o dramă romantică din 1998, care prezintă două universuri paralele, bazate pe cele două căi pe care le ia viaţa personajului principal, determinate de o mică întârziere la metrou. (N.red.)
42
- FAUSTO BRIZZI -
tun. Între timp, simptomele se înmulţesc: încep să mă simt mai obosit decât de obicei, într-o după-amiază vomit, apoi trag după mine o stare subfebrilă de care nu scap vreo două
săptămâni. Şi găsesc mereu o explicaţie logică: „E o perioadă
de stres”, „Mi-a picat ceva rău din ce am mâncat aseară”,
„Am răcit la piscină”, „În fond 37,2 nu e chiar o febră aşa de mare”. Încă nu asociez aceste manifestări cu un unic duşman ucigaş.
Lunile se duc iute una după alta şi între timp, cum ştiţi, viaţa mea de familie se prăbuşeşte şi ajung să dorm în cămăruţa din spatele cofetăriei. Într-o seară ploioasă de la începutul lui martie, încercând să mă fac util, îl ajut pe Oscar să bage la cuptor o tavă cu brioşe cu ciocolată, dar, pe neaşteptate, o durere mai puternică decât de obicei mă
dărâmă din picioare. Îmi scapă din mână tava şi urlu. Oscar şi srilankezul îmi sar în ajutor uluiţi şi mă ajută să mă aşez.
Le povestesc că sunt deja vreo opt luni de când durerile acestea se tot repetă şi că plin de bună-credinţă convieţuiesc cu nenorocita asta de hernie. Dar e cam prea mult.
— Du-te să te vadă un specialist, propune Oscar.
— Mulţumesc, Oscar, dar o să vezi că în câteva săptămâni o să mă simt mai bine.
— Nu era o invitaţie – precizează socru-meu – era un ordin: „Du-te să te vadă un specialist”. Poate fi şi un ulcer.
Un client de-al meu a murit de ulcer, nu-i chiar de glumă.
Într-o zi era aici şi mânca o prăjitură cu stafide, comentând victoria la fotbal a Romei, iar a doua zi era la cimitir, sub un metru de pământ.
Lovit şi scufundat. Oscar a reuşit să fie limpede şi incisiv ca întotdeauna. Cuvintele a murit sunt ca un duş rece şi mă
îmboldesc să consult un medic, fiind deja convins că e vorba de un ulcer. Mă duc, aşadar, la prietenul meu Umberto.
Veterinar, dar tot medic.
Sala de aşteptare a cabinetului lui Umberto e plină.
În jurul meu aşteaptă pe scaune mai multă lume: o bătrânică iubitoare de mâţe, ţinând pe genunchi o cuşcă în 43
- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -
care e o pisică persană; un băiat de treisprezece ani, însoţit de mama sa şi de un cameleon; un tip auster cam la cincizeci de ani, cu ochelari şi aer demodat, cu un collie antipatic care-i seamănă perfect; o frumoasă femeie tatuată, de vreo treizeci de ani, cu un misterios coş lângă ea.
Bătrânica iubitoare de mâţe mă fixează cu insistenţă, dar nu rezistă şi mă întreabă curioasă:
— Dumneavoastră cu ce animal aţi venit?
— Cu ploşniţe, îi răspund eu cu un zâmbet larg.
Ea nu înţelege dacă glumesc sau vorbesc serios. În orice caz, se mută cu un scaun mai încolo, bombănind către felina sa domestică ceva despre decadenţa societăţii noastre şi despre lipsa de educaţie.
Intru ultimul în camera de consultaţii. Îl întreb iute ce era în coşul tipei tatuate.
— Un piton, e foarte la modă, îmi răspunde cu naturaleţe.
Apoi mă întreabă motivul vizitei mele surpriză. E pentru prima oară când trec pe la cabinetul lui din motive profesionale.
Îi vorbesc despre durerea abdominală pe care o simt de aproape opt luni. Eu de o viaţă nu mă duc la doctor şi am evitat-o pe doctoriţa de la circa sanitară locală, care e şi medicul Paolei, tocmai ca să nu o alarmez prea tare. Pentru că e şi prietena ei şi, în ciuda secretului profesional, precis i-ar fi spus. Sunt aproape sigur, îi zic eu lui Umberto, că e vorba de un ulcer.
Prietenul meu mă pune să mă întind cu faţa în sus şi îmi palpează stomacul cu pricepere. Simt o durere foarte neplăcută. Îl văd că e puţin îngrijorat.
— Te doare aici? mă întreabă.
Răspunsul se vede din strâmbătura mea. Da, mă doare foarte rău.
Mă îmbrac la loc, în timp ce el îmi spune că, după părerea lui, nu e vorba de o hernie, nici de o durere inter-costală, şi cu atât mai puţin de un ulcer.
44
- FAUSTO BRIZZI -
— E o mică umflătură, îmi explică el, între ficat şi stomac, e greu de identificat printr-o consultaţie atât de sumară.
Poate este vorba de un lipom, cu alte cuvinte de o acumulare anormală de grăsime de natură benignă. Eu aş face imediat o radiografie abdominală. Aparatura din zilele noastre permite o investigaţie rapidă şi minuţioasă.
— Adevărul e că Paola mi-a dat acest sfat acum câteva luni.
— Şi avea dreptate.
