— Mai rău decât atât, răspunse Krieger. Della era divorțată.

Berg își umezi buzele, simțind cum inima îi bătea în piept.

— Della Weiss mai fusese măritată?

Încă un fum de țigară, încă un zâmbet.

— Da, era o femeie decăzută.

— Știți cu cine?

— Un înfumurat care arăta ca și cum ar fi avut un băț înfipt în fund!

Nimeni nu-l agrea. Vecinii cleveteau… știți, spuneau chestii precum „Cine ar putea-o condamna că nu vrea să trăiască cu el ca soț și soție! Dar nu ar fi trebuit să ajungă până acolo încât să divorțeze!” Și, bineînțeles, deoarece s-a recăsătorit așa de repede chiar că s-au pornit zvonurile. Mai ales fiindcă

băiatul s-a născut la numai opt luni după căsătorie.

— Copiii nu vin pe lume întotdeauna după plan. Se întâmplă.

— Da, dar atunci copilul nu cântărește patru kilograme.

— Deci… era însărcinată înainte să se căsătorească a doua oară.

— Așa se pare. Iar cum băiatul nu semăna nici cu primul soț, nici cu cel de-al doilea, era foarte, foarte scandalos. Probabil vă amintiți că vremurile nu erau tocmai tolerante, cum sunt acum.

— Înțeleg.

— În ciuda acestor lucruri, Herr Schick părea să fie foarte bun cu ea –

după câte îmi amintesc –, iar ea era bună cu el. Cred că aveau o căsnicie frumoasă. Rupert era un băiețel foarte drăgălaș. Cred că o ajuta să uite suferința primei căsătorii. A fost un lucru îngrozitor… ceea ce făcuse primul ei soț.

— Ce făcuse?

— I-a mituit pe doctori să declare că nu era o mamă bună. Ceea ce nu era adevărat.

— De ce l-o fi interesat? Mai ales că băiatul nu era al lui?

— Of, nu de Rupert îi păsa lui. De celălalt băiat, propriul lui fiu.

Berg își simți inima bătând mai cu putere.

— Avea un fiu de la primul ei soț?

— Da… cred că avea cam zece ani când ea s-a recăsătorit. L-am văzut o singură dată, când o guvernantă l-a adus s-o viziteze. Sunt sigur că tatăl nu era la curent. Copilul, ca și mama lui, era tare trist: un băiat trist și o mamă

tristă. Ce păcat!

— Vă amintiți cum se numea primul soț al Dellei?

Bătrânul rămase puțin pe gânduri.

— Nu, regret.

Berg începu cu suspectul cel mai puțin probabil.

VP - 304

— Leit? Sau poate Johannsen?

Ridicare din umeri.

— Nu știu nici măcar dacă am știut vreodată numele primului ei soț. Dar îmi aduc aminte numele băiatului. Della ne-a prezentat. Era un domnișor așa de grav. Probabil că acum este un înțepat – ca tatăl lui.

Berg încerca să-și ascundă nervozitatea.

— Care-i era numele, Herr Krieger?

— Ah, da. Prenumele, mi i-a spus, era Rolf.

— Rolf Schoennacht?

— Rolf Schoennacht? Negustorul de artă?

Krieger era uimit.

— Herrjemine, vreți să spuneți că băiatul era Rolf Schoennacht?

A fost rândul lui Berg să ridice din umeri.

— Ar fi uimitor. Schoennacht este specializat în artă modernă, nu-i așa?

— Da, aceasta este preocuparea lui.

Privirea lui Krieger era plină de stupoare.

— Cine ar fi crezut că un băiat așa de rigid și trist să ajungă să aibă

gusturi așa de progresiste?

Berg schiță un zâmbet.

— Se prea poate ca gusturile să-i fie progresiste, dar gândirea nu. Este adept al Austriacului.

— Asta-i păcat, dar nu surprinzător.

— Ce vreți să spuneți?

Krieger ridică din umeri.