Chiar în momentul în care Ted se lăsa să cadă pe pat, intră un asistent medical.
— Bună ziua.
Ted se ridică.
— Tu cine mai ești?
— Mă numesc Alex McManus. Sunt cel care se va ocupa de ține atâta timp cât o să stai în pavilionul C. Acum trebuie să te întreb ceva, Ted. O să ai nevoie de astea?
Asistentul ridică o pereche de cătușe.
VP - 98
— Unde-i doctorița Hill?
— O să vină ea să vorbească cu tine mai târziu, mi-a zis să-ți comunic.
— Ce înseamnă mai târziu?
— Nu știu.
Ted se apropie de geam. Vorbi în șoaptă:
— Ceva nu-i în regulă, Alex. Alex ai zis că te cheamă, nu-i așa? Nu știu ce se petrece. Au venit după mine și m-au adus aici fără voia mea. Soția și fetele mele se întorc azi din vacanță. Trebuie să ies de-aici.
McManus se aplecă și lăsă cătușele pe jos. Marcă un cod pe panoul de lângă ușă și apoi folosi cheia pe care o purta la brâu. Se auzi o voce din capătul coridorului, iar infirmierul făcu un gest în direcția aceea. Ușa se deschise.
— Doctorița Hill o să vorbească azi cu tine, probabil că după-amiază.
— Trebuie mai devreme… începu Ted.
— Ia stai așa, îl întrerupse Marcus. Să nu îndrăznești să pui la îndoială
nimic din ce-ți spun. Altminteri, lucrurile o să se agraveze și asta n-o să-ți servească la nimic. Acum o să mergem să te speli și apoi o să te duc să stai cu restul, în câteva ore, doctorița Hill o să vină să te vadă și vei putea să o întrebi ce vrei tu. Nu-ți pierde timpul cu mine!
Ted încuviință.
Merseră alături până la capătul coridorului. Dădură de o ușă închisă cu cheia pe care McManus o deschise întorcându-i spatele, nepoliticos, lui Ted.
Ajunseră în salonul comun. Acolo se găsea un televizor stins, câteva mese și câteva obiecte de mobilier pline cu cărți și cutii etichetate. Câteva plante de interior și lumina naturală care intra pe cele patru ferestre enorme făceau din încăperea aceea un loc destul de primitor.
— Unde sunt ceilalți?
McManus îl privi plin de curiozitate.
— Iau micul dejun.
Ted avea privirea ațintită asupra bibliotecii.
— Am uitat ceva în cameră, spuse deodată, în mod vădit îngrijorat.
— Nu-ți face probleme, tot acolo o să fie și când te întorci.
Ted își aminti de cuvintele lui Mike Dawson referitoare la ușurința cu care obiectele dispăreau din Lavender.
Se apropiară de dușuri. Un bărbat în uniformă verde îl preluă și îi întinse un prosop și un schimb de haine. McManus se așeză pe o bancă din lemn de unde ar fi putut să-l vadă pe Ted pe deasupra pereților despărțitori.
— Chiar e nevoie să te ții după mine peste tot?
McManus ridică din umeri.
VP - 99
Ted își scoase hainele încet, le împături cu grijă și le lăsă de partea cealaltă a băncii de lemn, alături de cele curate. Se apropie de unul dintre dușuri și deschise robinetul. Temperatura era perfectă.
— Roger lucrează cu tine? întrebă Ted în timp ce lăsa ca apa caldă să-i cadă pe față.
— Da. O să vină mai târziu, presupun.
— M-a urmărit zile întregi.
McManus tăcu. Ted începu să se săpunească.
Vorbea fără să se uite la asistent.
— Nu știai, nu-i așa?
— La ce te referi mai exact?
