— Nu ți-au furat nimic, Lester, spuse Mike calm. Ieși afară!
— Îl omor! Aparatul meu e la el!
Fața lui Lester era roșie, venele capului umflate; dădea din brațe și-și mișca picioarele ca un boxer.
Asistentul care îl însoțea pe McManus se întoarse cu un aer obosit ca să
iasă din săliță. Îi făcu pe toți să tacă, cu un gest din mână. Era un bărbat tare voinic, cu înfățișare de viking, în stare să-l imobilizeze pe Lester cu o singură
mână, fără să conteze cât era de agitat omulețul acela. Dar Dawson a fost cel care a ținut situația sub control.
— Liniștește-te, insistă el.
— A venit aseară, spuse Lester mișcându-se ca un animal în cușcă, l-am văzut. Mi-a furat aparatul, iar acum nu mai am nicio posibilitate de comunicare.
Ted continua să stea în fața bibliotecii, atent la privirile care parcă îl striveau. Poate că menționarea cuvântului furat îl făcu în mod inconștient să
ducă mâna la buzunar și să atingă potcoava. Lester îl văzu și explodă.
— Acolo îl are, în buzunar! Percheziționați-l!
Asistentul clătina din cap. Mike făcu un pas spre Lester și-i înfipse un deget în piept.
— Nimeni n-are aparatul tău, spuse aspru. Și acum, lasă-mă să citesc dacă
nu vrei să ai probleme.
Muștruluiala avu efect. Lester continua să se miște nervos. Vocea i se frânse:
— Dar, Mike, fără aparat eu nu pot să dau raportul. Iar ei au nevoie de raportul meu, înțelegi?
— Mă doare-n cur. Să vină cu Millennium Falcon să îl caute, dacă au atâta nevoie de el. Tu cară-te în grădină, și să nu te mai văd pe-aici. E clar?
VP - 102
Lester încuviință. Nu rămăsese nicio urmă din furia lui dezlănțuită.
Dispăru, cu coada între picioare.
Mike făcu un gest către asistent și zâmbi. Nu-mi datorezi nimic, pentru numele… Apoi îi făcu cu ochiul lui Ted și se întoarse pe pervaz ca să-și reia lectura.
Ted se apropie de masă unde partida de șah continua, mai avansată dar mai puțin interesantă. Cel care juca cu albele era într-un clar dezavantaj, iar acum privea piesele fix, ca și cum ar fi vrut să le mute cu puterea minții.
Celălalt aștepta să-i vină rândul, uitându-se când la tabla de șah, când la mica audiență. Prezența lui Ted păru să-l incomodeze, totuși nu spuse nimic.
— Haide, Sketch, n-am toată ziua la dispoziție! O să-i zic lui Scott să ne facă rost de un ceas din alea duble, așa o să vă pot rezolva mai rapid.
Sketch se făcu că nu pricepe, continua să stea concentrat asupra jocului.
Posibilitățile lui ar fi fost nule împotriva unui jucător experimentat, se gândi Ted, chiar dacă ar fi putut să mai aibă o șansă dacă muta calul de la F5 la H6.
Unul dintre cei trei spectatori interveni:
— Îl ai deja, nu-i așa Lolo? Își lovi pumnul cu palma. O să te strivească, Sketch… ca pe o muscă.
— Taci din gură, spuse altul dintre cei care priveau. Tu nu știi nici măcar să muți piesele. Ăsta e șah, știai?
Toți râseră, cu excepția celui la care se făcea aluzia, și Sketch, care continua să stea concentrat, scoase indecis brațul pe care îl ținea sub masă
ca să facă în cele din urmă mutarea. Degetele lui se apropiară de calul de la F5. Putea să facă două mutări: H6, care i-ar fi dat un dram de speranță, și H4
care l-ar fi terminat definitiv.
Mută la H4.
— Nu ești un rival pentru mine, Sketch! spuse Lolo în timp ce avansa cu un pion care se apropia periculos de rege. Să văd cum ieși din asta.
Sketch se cufundă din nou în meditările sale.
Ted se hotărî să se îndepărteze. Orele până la sosirea Laurei păreau nesfârșite.
Mergea înspre ușă când își dădu seama că Dawson terminase lectura și nu-și lua ochii de la el. Fără să știe dacă era o idee bună sau nu, se apropie, poate ca să-i mulțumească pentru că intervenise în povestea cu Lester.
— Tu ai știut, nu-i așa? îl luă Dawson prin surprindere. Chestia cu calul la H4.
Pentru o clipă, Ted nu știu la ce se referea. Când înțelese, ridică din umeri.
— Am jucat puțin șah când eram mai tânăr…
