vreme? Habar n-avea. Mintea parcă i se dedublase, călătorea într-un tren în care ideile se mișcau greoi, iar în afară lucrurile prea evoluau rapid.
O cină tihnită. Friptura era delicioasă, iar Marcus se bucură de moment.
Doar nu avea să-i spună Laurei că se gândea în mod constant la ea; cu o bucată de sfeclă în gură.
— Am citit ciorna primului ciclu, spuse făcând referire la documentul pe care i-l trimisese Laura pe mail.
Înainte să ajungă la întâlnire, se gândise că ar fi mai bine să-i spună în ziua următoare că-l citise, dar gura lui spartă elimină această posibilitate.
Acum nu mai avea de ales, trebuia să continue…
— Cum ți s-a părut? se interesă Laura imediat.
— L-am citit ieri pe nerăsuflate, spuse Marcus.
Era incredibilă încrederea în sine pe care o căpăta atunci când vorbea despre domeniul lui.
— Și m-a făcut foarte curios. Acum îți înțeleg mai bine…
— Obsesia.
Marcus râse;
— Urma să spun dăruirea și entuziasmul tău, dar, ce-i drept, acest caz te cam obsedează. Cred c-ai ales și forma corectă de a-l prezenta: din punctul de vedere al pacientului. Totul se potrivește. Fiecare ciclu a fost real pentru Ted, nemailuând în calcul primele luni în spital, pentru ca totul să fie mai ușor din perspectiva lui. De fapt, cred că fix în acel moment mi-am dat seama de un lucru foarte important.
Laura făcu ochii mari.
— Ce anume? Așteaptă, așteaptă… ajută-mă mai întâi să duc vasele la bucătărie, facem o cafea și-mi povestești.
Tocmai de-asta se temea Marcus.
— E perfect.
Făcură două ture până la bucătărie pe tăcute și se intersectară la jumătatea drumului ca și cum era ceva obișnuit pentru ei. Marcus își închipui cum ar fi fost să facă asta zilnic, și simți un fior; atât de tont era.
Când cafeaua a fost gata, s-au întors în sufragerie.
— Sunt de aceeași părere cu tine, că primul ciclu este perfect, spuse Marcus. Wendell reprezenta tot ceea ce Ted disprețuia la el însuși, iar dorința lui de a se diferenția de el pentru a-l asasina mi se pare rezonabilă.
Acum că am văzut acel abțibild în casa lui Blaine, e logic să presupui că toate secvențele acelui ciclu au o bază reală.
— E adevărat, spuse Laura.
VP - 160
— Dă-mi voie să recapitulez pentru a vedea dacă suntem de acord cu momentul în care a deviat de la realitate, deoarece acolo poate exista ceva interesant de analizat.
Laura asculta cu atenție, ținând ceașca de cafea în mână.
— Să începem cu sinuciderea, spuse Marcus, cu amânarea acesteia provocată de tânărul Lynch și cu propunerea sa convingătoare. Aici e simplu: Ted își dorise să se sinucidă la un moment dat, din motive pe care nu le cunoaștem; iar când a vrut s-o facă, cineva sau ceva l-a împiedicat. Poate chiar Lynch a făcut-o, desigur cu un alt motiv decât cel pe care și-l amintește Ted.
— Nu cred să fi fost Lynch, dar sunt de acord că Ted era pe punctul de a-și curma viața.
— Următorul eveniment a fost asasinarea lui Blaine. Ted a mers la el acasă, a stat ascuns în dulap și a văzut abțibildul. Sigur că n-a mers cu intenția de a-l omorî, însă a fost totuși acolo, doar am văzut abțibildul cu ochii mei. E amănuntul care nu se potrivește.
— Eu m-am gândit mult și cred că ar fi mai bine să scoatem din discuție posibilitatea ca Ted să fi văzut acel abțibild cu mult timp în urmă, când casa aparținea vechilor proprietari. Căci altminteri, cum ar fi știut Ted că Blaine urma să locuiască în acea casă? Nu are sens.
— Bine gândit. Ar fi fost imposibil să facă legătura dintre abțibild și știrile despre Blaine din ziar. Prin urmare, putem trage concluzia că Ted a fost în casa lui Blaine recent, ascuns în dulap. Începând de aici, realitatea se divide și nu știm în ce direcție. Scoți din discuție posibilitatea de a fi vrut să-l omoare?
— Nu elimin nicio variantă. Ceea ce i-a făcut lui Lynch cu veioza e altceva, n-a fost premeditat.
— Ai dreptate. Să continuăm cu următorul episod, când îl vizitează pe avocatul Robichaud, prietenul său din copilărie. Ai vorbit cu el, nu?
— Da. Dar nu mi-a spus nimic în plus față de ceea ce e scris pe fișă. Ted a mers să-l vadă pentru a-și face testamentul; i-a spus că dorește un avocat care să nu facă parte din cercul lui obișnuit, date fiind circumstanțele.
— În orice caz, această categorie de personaje care fac parte din trecut, în casa lui Robichaud, acei colegi de liceu pe care nu-i mai văzuse, arată cum se simte Ted față de anii tinereții; cât e de frământat de remușcări amintindu-și cum s-a purtat cu unii dintre ei. A fost foarte abil din partea ta să recurgi la trecutul lui, la șah în mod deosebit, ca să-l aduci la realitate.
— Mulțumesc. Șahul era prezent în toate visele, ca un cârlig cu momeală
de care trebuie doar să tragi. Mi-ar fi plăcut să-mi fi dat seama mai demult.
— Nu s-ar fi schimbat prea multe lucruri. Poate că nici n-ar fi funcționat.
VP - 161
— E posibil.
— Urmărind cronologia, ajungem la vizita din biroul lui Lynch, spuse Marcus, și aici voiam să ajung. Cheia o reprezintă stabilirea liniei dintre realitatea și paranoia lui Ted. Știm că a mers la birou și acolo a găsit-o pe secretara lui Lynch, Nina. Acum ea afirmă că în acea zi a întârziat la lucru…
