VP - 69
La știri se vorbea despre o demonstrație de la Bangkok despre cine știe ce –
nu ascultase cu adevărat – însă cuvântul „Thailanda” i-a oprit gândurile rătăcitoare.
Nu-și putea lua gândul de la Jake și șansele lui ratate. Thailanda e pentru învinși, și-a zis, și a simțit că o ustură ochii de lacrimi. Oprește-te, ești la muncă.
Și-a încordat umerii și apoi i-a destins. Ar fi exersat respirația profundă, dar îl avea pe Joe în mașină. Nu trebuie ca tânărul să se prindă.
Joe nu dădea semne că ar fi observat îngrijorarea ei. Turuia despre Olimpiadă, echipa de fotbal preferată și cine avea să cânte la concertul dat pentru Jubileul de diamant al reginei, într-un șuvoi de informații care se scurgea peste ea.
— Ai fost vreodată în Thailanda, Joe? a întrebat, când el s-a oprit să-și tragă
sufletul.
— Da, a fost grozav, a zis. Chefuri pe cinste.
— Aha, a zis ea. Fiul meu se gândește să meargă acolo.
— Da? În vacanță?
Ea a șovăit.
— Nu, nu așa. Vrea să se găsească pe sine, se pare. Jake e un băiat deștept, doar că nu pare să fie în stare să demareze, a adăugat.
„Oh”-ul pe care l-a scos Joe spunea cât niște cărți întregi.
Când au ieșit, în cele din urmă, din traficul Londrei, ea a apăsat pe accelerație și a ajuns la ieșirea către Winchester într-un timp ilegal.
— Mă întreb câte camere video de radar am declanșat, a zis Joe, voios. De fapt, ar putea fi un record pentru M3.
Kate i-a ignorat remarcile și a introdus adresa în GPS.
„Cotește la dreapta”, a rostit vocea poruncitoare. Și ea s-a supus.
•
Casa de pe Bishop Street era cea mai îngrijită de pe stradă: semidetașată, cu un pătrat de iarbă în față, ghivece cu narcise și panseluțe de iarnă de-a lungul cărării din dale care ajungea la ușă. Kate a deschis poarta și a pornit înainte, cu zâmbetul deja așezat pe chip.
— Vâră-ți cămașa în pantaloni, Joe, a șuierat către el, pe când ajungeau la ușă. Suntem aici ca reporteri, nu veniți la un chef.
El a roșit, și-a îndesat pe dată poalele cămășii în pantaloni și și-a dat deoparte bretonul din ochi.
— Îmi pare rău, a zis.
Angela Irving a deschis ușa aproape imediat, ca și cum ar fi stat în picioare îndărătul ei, pregătită. Arăta palidă și serioasă, și-a dat pe spate părul cărunt VP - 70
care îi ajungea la umeri și și-a scos ochelarii. Părea că se clatină pe picioare în vreme ce-i saluta. N-a așteptat-o pe Kate să vorbească prima.
— Trebuie să fii Kate, a zis.
— Așa e. Bună ziua, doamnă Irving, a zis Kate. Vă mulțumesc din suflet că mă
primiți. Știu că trebuie să fie un moment greu pentru dumneavoastră, dar sper că ne putem ajuta una pe alta.
— Asta sper și eu, a zis Angela, și a deschis larg ușa, ca să intre musafirii.
Mergeți înainte, a zis din urmă.
Kate îl auzea pe Joe respirând pe gură în spatele ei și s-a blestemat că l-a adus cu ea.
În bucătărie, articolul lui Kate era așezat drept în mijlocul mesei. În jurul lui erau teancuri frumos aranjate de tăieturi din ziare, scrisori și un dosar arătând oficial.
— Luați loc, vă rog, a zis Angela, țeapănă, cu politețe exagerată, în vreme ce se mișca prin cameră, punând încă o cană pe tava deja pregătită cu cafea și biscuiți.
— Am scos câteva din lucrurile mele ca să vi le arăt. În cazul în care v-ar interesa să vedeți cum s-a petrecut totul…
Kate a luat imediat în mână o tăietură din ziar, ca să-și arate bunăvoința, dar n-a citit-o. Era articolul pe care îl parcursese deja de la cap la coadă la birou, dar avea nevoie de timp de gândire.
22. Luni, 2 aprilie 2012
KATE
Când Angela Irving plânsese la telefon, Kate și-a zis că o să fie floare la ureche. Și-a zis că ea va conduce discuția, însă lacrimile Angelei se uscaseră și acum Kate se simțea prinsă pe picior greșit. Ceea ce nu luase în calcul era faptul că doamna Irving avea experiență din belșug cu reporterii. Fuseseră destule interviuri în anii de după dispariție – și chestia asta putea să aibă două tăișuri.
Putea să dea avânt lucrurilor, dacă persoana intervievată știa ce anume se așteaptă de la ea, și ar fi putut ajunge repede la miezul problemei.
Dar Kate prefera să aibă de-a face cu un teritoriu neumblat, nu cu noroioasele cărări bătute. Subiecții care nu mai făcuseră asta nu vorbeau în clișee și nu repetau citate răsuflate. Și cu cineva care nu mai făcuse asta Kate VP - 71
