În ziua în care am hotărât să încep să-mi caut tatăl avusesem un scandal cu Jude. Viața noastră fusese dată peste cap de Will. Jude ajunsese să fie cu totul obsedată. El pusese stăpânire pe viața ei. Și, ca atare, pe viața mea. Nu puteam să facem ceva ori să mergem undeva fără să-l întrebăm pe Will ce părere are ori dacă vrea să meargă și el.

A fost mult mai mult cântat în baie, îmi amintesc, și mirosul uleiului ei de baie Aqua Manda făcea ca aerul să fie greu de respirat în dreptul ușii. Dar m-am învățat să nu bag în seamă chemările ei înăuntru – oferte de împăcare pe care eram fericită să le resping. Nu vorbea decât despre el. Mă întrebam cât de mulți dintre clienții ei erau încă în închisoare din cauza fixației ăsteia ridicole.

I-am spus lui Harry, și ea a zis că Jude se poartă ca o admiratoare care i se aruncă în brațe unei vedete. Asta nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut s-o aud că zice așa despre mama. Era în ordine dacă eu spuneam răutăți, dar nu și altcineva.

Nu i-am spus lui Harry că am auzit-o pe Jude povestindu-i noii noastre vecine de apartament – Barbara, de la biroul ei – că s-a culcat prima dată cu Will la Balul din Mai de la Cambridge. Barbara a zis că sună romantic, dar m-am gândit că sună vulgar. Mama mea era prea bătrână ca să vorbească așa.

Jude se schimba. Fusese atât de serioasă și concentrată pe „lucrurile importante din viață”, și crezusem că sunt inclusă în acea categorie. Cu siguranță avea planuri mari pentru mine – ministru, chirurg, câștigătoare a Premiului Nobel, erau puse toate pe tapet în glumă, dar știam că așteaptă mult de la mine.

Am avut ceea ce lui Jude îi plăcea să numească o „relație adultă”. Asta însemna că vorbeam despre politică și despre cărțile noi și filmele pe care le văzuse, și-mi povestea despre cazurile ei și despre situațiile îngrozitoare în care statele autoritariste sileau oamenii să ajungă. Nu vorbeam despre vedete pop sau băieți sau reclame. Aceea era cealaltă lume a mea. În dormitorul meu sau în cabina telefonică. Bucătăria era locul în care interacționam cu mama.

Dar, deodată, n-am mai interesat-o. Era ocupată să se radă pe picioare și să

caute în dulap lenjerie asortată, scormonind prin straturi de chiloți vechi, comozi, și sutiene roase.

VP - 78

Într-o seară, s-a înfățișat în bucătărie, pentru inspecție, în vreme ce îmi făceam lecțiile.

— Ce crezi, Emma? m-a întrebat.

— Nu ești cam bătrână ca să ieși în oraș fără sutien, mami? am zis, folosind cuvântul cu „m”, care era interzis. În acea clipă o uram. Arăta atât de frumoasă

și fericită și asta n-avea nimic de-a face cu mine. Femeia de pe strada noastră –

cea care îi place lui Will – nu poartă niciodată sutien și arată ca dracu’, am adăugat.

— Ticăloasă mică! s-a rățoit la mine Jude.

Nu-mi mai spusese așa niciodată. Nu fusese niciodată nevoie, presupun. Mă

schimbam și eu.

După ce Jude a plecat, trântind ușa, m-am dus la cabina telefonică de la capătul străzii. Era aproape opt, și cabina stătea pitită în întunericul dintre două

felinare. Era luminată doar de un bec vechi, care arunca înăuntru o lumină

galbenă ca petele de nicotină, și duhnea a urină și a țigări cu marijuana.

Podeaua de ciment părea că e tot timpul udă și pătată în colțuri, de parcă

ultimul care o folosise tocmai și-a tras fermoarul blugilor și a plecat. Dar îmi plăcea cabina telefonică. Era spațiul meu personal. Aveam un telefon acasă, pe peretele din hol, dar era ca și cum fiecare convorbire ar fi fost un eveniment public, cu Jude ascultând și chiar băgându-se în vorbă, dacă avea chef.

Mi-am înșiruit monedele pe raftul de metal, am ridicat receptorul și am început să formez numărul.

L-am întrebat pe tatăl lui Harry dacă pot vorbi cu ea. Eram întotdeauna politicoasă, folosindu-mi cea mai potrivită-pentru-adulți voce. Nu putea suferi să o deranjez când își făcea lecțiile, dar eu pretindeam că o sun în legătură cu o temă pentru acasă.

El spunea că nu știe despre ce am mai putea vorbi, după ce am fost toată

ziua împreună, la școală. Dar întotdeauna se dădea bătut.

Am auzit tropotul picioarelor lui Harry pe scări în jos și apoi vocea ei, ascuțită

și iritată:

— Tati, nu mai trage cu urechea la ce vorbesc. E o discuție particulară.

I-am spus că Jude mi-a zis ticăloasă și Harry a fost încântată. Îi cam plăcea să

audă de necazurile altora.

— M-am săturat până peste cap de Jude și de Will, am zis.

— Da, a zis ea, dar am știut că are îndoieli.

Problema e că era, pe ascuns – sau uneori nu chiar atât de pe ascuns –, îndrăgostită de Will. Zicea că e foarte sexy.

VP - 79

„Harry! E așa de bătrân”, am zis, scandalizată, când mi-a spus prima oară. Nu i-am spus că vorba „sexy” îmi face stomacul să se revolte. Încercam să-l iert pe Will că se năpustise în viețile noastre, dar încă îmi mai plăcea când îmi făcea semn cu ochiul sau îmi zâmbea. Nu mă puteam abține.

Piuiturile mi-au întrerupt gândurile, anunțând că mai trecuseră trei minute, și am vârât ultima monedă de zece penny în fantă, ca să putem discuta viața socială a lui Harry. Nu făceam decât să ascult.

Îmi amintesc că șparlise o bancnotă de cinci lire din pantalonii tatălui ei ca să-și cumpere o bluză nouă. Furtul o ajutase să-l impresioneze pe Malcolm Baker, ultima ei feblețe. Se părea că-i zâmbise lui Harry în autobuz și ea își pusese în cap să danseze slow cu el la discoteca din clubul tineretului.

În ce mă privește, poveștile de dragoste rămâneau în paginile carnetelor de însemnări și ale jurnalelor. Nu mă încumetasem la dragoste – sau poftă

trupească – în realitate, nesigură pe înfățișarea și farmecele mele și nedorind să

încerc marea cu degetul. Fuseseră niște sărutări nevinovate, mozolite, în spatele clubului tineretului, inspirate de povestirile din Jackie 21 dar preferam să scriu despre iubiți imaginari, care tânjeau. În poveștile mele era siguranță. Și mai puțină salivă.

Și ascultasem prelegerea îngrozitoare a lui Harry despre pierderea virginității.

Am întrebat-o cum e după ce mi-a spus că a făcut-o cu prietenul lui Malcolm Baker, după discoteca de Crăciun.

— A durut? am zis.

— Coșmar. Un coșmar blestemat, dar cu vremea e mai bine, a zis, pufăind o țigară Players No. 6 la etajul de sus al autobuzului.

Știam că o făcuse, probabil, doar o dată, dar am lăsat să treacă de la mine. Îi plăcea să fie prietena mea mai mare, mai rafinată.

— Coșmar? Zău? Doamne, cred c-o să mai aștept puțin. Vrei și tu?

I-am oferit punga de chipsuri cu aromă de brânză și ceapă și am trecut direct la aromele noastre preferate.

Harry a tras clopotul și a țopăit pe scări în jos. A ridicat privirea și și-a fluturat mâna, în vreme ce autobuzul a pornit greoi mai departe.

Harry a crezut multă vreme că faptul că n-am un iubit era motivat de faptul că n-am tată.