L-a lăsat să-și verse năduful. Întreruperile ar fi însemnat ca tirada să se lungească și mai mult. Când s-a oprit, în cele din urmă, ea a zis:

— Haide, Terry, asta ar putea da un articol fantastic – Post rezolvând misterul de patruzeci de ani al unui prunc dispărut. Și avem acces exclusiv dacă

se dovedește că Angela e mama. Cititorilor o să le placă asta. Lasă-mă să-l scriu și vedem apoi ce crezi. E bine?

Să joace la sfârșit cartea supunerii, așa încât responsabilul să creadă că e în continuare călare pe situație, era un truc de când lumea. Dar întotdeauna dădea roade.

— Bine, bine. Ești pe drumul de întoarcere?

— Tocmai am pornit, dar durează vreo două ore și trebuie să mai bat la o ușă

– un polițai din ancheta inițială. Așa că n-are rost să mă întorc la birou. O să

scriu articolul acasă și ți-l trimit la noapte. Și mult noroc cu lista aia, a adăugat.

Pune pe ea mâinile cu vene umflate ale Madonnei. Ăsta e întotdeauna un subiect câștigător.

Terry a râs pe jumătate.

— Da, da. Dar fă-mi o favoare – sun-o pe tipa ta de la Palatul Kensington.

Vezi dacă se petrece pe acolo ceva care ar putea ajuta lista mea de știri să arate mai bine.

— Se face. Te sun îndată, a zis ea.

— Asta a sunat cam riscant, a zis Joe. Avem probleme?

— Nu fi tont, a zis Kate. Avem un articol grozav. Trebuie doar să-l lăsăm pe Terry să se deprindă cu ideea. Bun, trebuie să sun o persoană de contact.

A format numărul de mobil al Florei.

— Bună, Flora, sunt Kate. Ce mai faci? Mi-am zis să te sun să văd ce mai e pe la tine. E multișor de când n-am mai vorbit.

Tranca-fleanca.

Contactul ei din zona regală părea să se bucure c-o aude. Flora adora sporovăială și ocazia să se pună la curent cu bârfele din media. Kate și-o imagina lăsând să-i scape trufandale despre căsnicia unui redactor-șef în timp ce era la birou cu prințul William.

A ascultat-o cu atenție pe Flora care s-a plâns de un titlu din Sun, i-a spus că

unul dintre membrii de rang mai mic ai familiei regale devine mai regal decât regina și, cu un pic de îmboldeală, i-a dat un pont despre concedierea unei persoane aflate în slujba familiei regale.

— Vindea chestii pe ebay. Ai fi crezut așa ceva? a zis Flora, indignarea ei făcând circuitul telefonic să chițăie în semn de simpatie.

VP - 88

— Nu, nici vorbă. Ce a furat? Tablouri de Vermeer? Nu, sigur, sunt greu de scos pe furiș, înghesuite în geantă, a zis Kate, păstrând un ton lejer. Nu voia s-o sperie. Ce șoc pentru toată lumea! Cine face ancheta? Când o să fie acuzată?

După ce povestea Florei a fost spusă de-a fir a păr, Kate i-a mulțumit și i-a promis un prânz minunat, după care a închis.

— Minune mică, a gângurit, uitând că Joe șade alături de ea.

El a făcut o mutră alarmată.

— Scuze, nu tu. Am un cadou pentru nenea Terry.

28. Luni, 2 aprilie 2012

ANGELA

Ciudat lucru, cel care a pus întrebarea de care se temea ea a fost puștiul, nu jurnalista. De ce crede ea că Alice este bebelușul de pe șantier. Nu putea explica în mod rațional – nu exista nimic care s-o lege pe ea sau pe copilul ei de Woolwich – și își zicea că vor scoate din discuție ideea cât ai clipi. Dar n-au făcut-o.

— Joe, stagiarul meu, spusese Kate Waters, cu aroganță, când au ajuns acolo.

Dar el fusese cel care a pus-o cu adevărat la încercare. Angela mai răspunsese la toate celelalte întrebări.

A șovăit atunci când Kate a zis că vrea să știe „totul”, regăsindu-se brusc în încăpere cu detectivii, dar își revenise destul de repede. Asta era problema când invitai la tine reporteri, nu-i așa? Nu știai niciodată ce vor scormoni. Se hotărâse să pomenească hotărârea poliției de a o cerceta pe ea înainte să o facă

altcineva. Apărea în presa vremii, așa că era sigură că jurnalista citise despre asta.

În orice caz, n-avea nimic de ascuns.

Polițiștii fuseseră frustrați de lipsa de indicii, asta era tot. S-au luat de ea când n-au putut să găsească nimic altceva. Asta spusese Nick înainte să vină ei.

Dar nici ea, nici el nu erau pregătiți pentru ceea ce s-a întâmplat.

Au sunat înainte să se înființeze acasă, și Nick a venit din hol, după ce vorbise la telefon cu inspectorul cel drăguț.

— Vor să vină să stea de vorbă cu noi, Angie. De una și de alta, presupun, a zis, dar ea a știut că e îngrijorat.

VP - 89

— Ce vrei să zici cu de una și de alta? a întrebat ea. E vreo informație nouă?

Au găsit ceva?

— Nu, iubito, a spus Nick, luând-o de mână. Inspectorul Rigby zice că vrea să

stea de vorbă pe îndelete cu noi.

Polițistul a venit împreună cu doi dintre oamenii săi și, în vreme ce Angela și Nick stăteau cu el în salon, ceilalți au scotocit prin casă. Angela ședea într-o tăcere uluită în vreme ce inspectorul Rigby punea întrebările, nefiind în stare să

răspundă.

— Doamnă Irving, când ați văzut-o ultima oară pe Alice? a întrebat el.

Era prima oară, după mult timp, că nu-i zicea Angela, și Nick a reacționat imediat. În defensivă. Mișcare greșită.

— Ce soi de întrebare e asta? a întrebat el, cu glasul prea ridicat. Știți exact când a văzut Angela pruncul pentru ultima oară.