A format imediat numărul Angelei, ca să-i spună noutățile, și a îndemnat-o să-l sune pe detectivul inspector Sparkes cât de repede cu putință. Femeia mai în vârstă părea entuziasmată și recunoscătoare, și Kate a încercat să nu-și lase adrenalina să crească.
Următorul telefon i l-a dat lui Terry. Știa că, dacă nu dă un semn de viață, o sună el când se așteaptă mai puțin. Voia să fie pregătită, nu prinsă pe picior greșit.
— Kate, unde ești?
Era întotdeauna prima lui întrebare, chiar și atunci când știa perfect unde îi sunt reporterii. Tonul era întotdeauna acuzator, ca și cum ei ar fi dispărut fără
să lase vorbă.
— La Winchester, Terry. Urmăresc niște indicii – ți-am spus.
— A, da, da, a zis el.
Responsabilul redacției de știri părea supărat – era clar că avusese o discuție tensionată cu redactorul-șef despre situația listei de la știri. Ea a blestemat momentul pe care îl alesese.
— Unde sunt dovezile că e bebelușul familiei Irving? a zis el. E speculație pură, nu-i așa? Uite, Kate, am nevoie de valuri înspumate, nu de o barcă. Asta n-o să-i facă pe cititori să clicheze pe site. Las-o baltă. Nu mai e genul nostru de subiect. Doar membrii familiei regale și vedetele mai contează acum. Asta vor cititorii.
VP - 87
L-a lăsat să-și verse năduful. Întreruperile ar fi însemnat ca tirada să se lungească și mai mult. Când s-a oprit, în cele din urmă, ea a zis:
— Haide, Terry, asta ar putea da un articol fantastic – Post rezolvând misterul de patruzeci de ani al unui prunc dispărut. Și avem acces exclusiv dacă
se dovedește că Angela e mama. Cititorilor o să le placă asta. Lasă-mă să-l scriu și vedem apoi ce crezi. E bine?
Să joace la sfârșit cartea supunerii, așa încât responsabilul să creadă că e în continuare călare pe situație, era un truc de când lumea. Dar întotdeauna dădea roade.
— Bine, bine. Ești pe drumul de întoarcere?
— Tocmai am pornit, dar durează vreo două ore și trebuie să mai bat la o ușă
– un polițai din ancheta inițială. Așa că n-are rost să mă întorc la birou. O să
scriu articolul acasă și ți-l trimit la noapte. Și mult noroc cu lista aia, a adăugat.
Pune pe ea mâinile cu vene umflate ale Madonnei. Ăsta e întotdeauna un subiect câștigător.
Terry a râs pe jumătate.
— Da, da. Dar fă-mi o favoare – sun-o pe tipa ta de la Palatul Kensington.
Vezi dacă se petrece pe acolo ceva care ar putea ajuta lista mea de știri să arate mai bine.
— Se face. Te sun îndată, a zis ea.
— Asta a sunat cam riscant, a zis Joe. Avem probleme?
— Nu fi tont, a zis Kate. Avem un articol grozav. Trebuie doar să-l lăsăm pe Terry să se deprindă cu ideea. Bun, trebuie să sun o persoană de contact.
A format numărul de mobil al Florei.
— Bună, Flora, sunt Kate. Ce mai faci? Mi-am zis să te sun să văd ce mai e pe la tine. E multișor de când n-am mai vorbit.
Tranca-fleanca.
Contactul ei din zona regală părea să se bucure c-o aude. Flora adora sporovăială și ocazia să se pună la curent cu bârfele din media. Kate și-o imagina lăsând să-i scape trufandale despre căsnicia unui redactor-șef în timp ce era la birou cu prințul William.
A ascultat-o cu atenție pe Flora care s-a plâns de un titlu din Sun, i-a spus că
unul dintre membrii de rang mai mic ai familiei regale devine mai regal decât regina și, cu un pic de îmboldeală, i-a dat un pont despre concedierea unei persoane aflate în slujba familiei regale.
— Vindea chestii pe ebay. Ai fi crezut așa ceva? a zis Flora, indignarea ei făcând circuitul telefonic să chițăie în semn de simpatie.
VP - 88
— Nu, nici vorbă. Ce a furat? Tablouri de Vermeer? Nu, sigur, sunt greu de scos pe furiș, înghesuite în geantă, a zis Kate, păstrând un ton lejer. Nu voia s-o sperie. Ce șoc pentru toată lumea! Cine face ancheta? Când o să fie acuzată?
După ce povestea Florei a fost spusă de-a fir a păr, Kate i-a mulțumit și i-a promis un prânz minunat, după care a închis.
— Minune mică, a gângurit, uitând că Joe șade alături de ea.
El a făcut o mutră alarmată.
— Scuze, nu tu. Am un cadou pentru nenea Terry.
28. Luni, 2 aprilie 2012
ANGELA
