•

VP - 105

Parcarea în apropierea bibliotecii din Woolwich era crimă curată, dar Kate a izbutit în cele din urmă să găsească un loc și a parcat cu spatele, neîndemânatic.

Urăsc afurisita de parcare paralelă, a țipat în gând, și a încercat să-și răcorească

gândurile înainte să se dezlipească de scaun.

— Haide, i-a spus lui Joe, care căuta prin Facebook pe telefon. O să ne uităm de data asta la ceva făcut din hârtie.

A urmat-o în secțiunea fișierelor, cu ochii încă țintă la telefon, în vreme ce ea cerea vechile registre electorale pentru Howard Street.

Bibliotecara a pufnit auzind cererea – Probabil că le fac pregătire pentru asta, și-a zis Kate –, dar i-a adus listele electorale ale zonei din anii 1960 și 1970

fără să mai comenteze.

— Mulțumesc, a zis Kate către spatele care se îndepărta și a tras spre ea documentele voluminoase, nelegate.

Cu trecerea anilor, paginile se răsuciseră la colțuri, și s-a întrebat când au fost răsfoite ultima oară.

Listele cu numele locatarilor erau ordonate după stradă și numărul casei, și s-a dus direct la Howard Street și la șirul de case unde fusese găsit pruncul.

— Ne uităm anume la numerele dintre 61 și 67, Joe. Casele care aveau spatele către zona șantierului. Of, pentru numele lui Dumnezeu, lasă odată

telefonul ăla… a șuierat ea.

El s-a supus și s-a așezat, în așteptare, la o masă cu blat laminat Formica.

Kate știa că e încă furioasă din pricina necazului cu parcarea la ora de vârf ca în Top Gear 23. I se învolburase sângele și își simțea fiecare centimetru de piele pulsând de fierbințeală.

— E vreo problemă, Kate? a zis Joe. Ești cam roșie.

— N-am nimic. E cam cald aici, asta-i tot, a zis ea, iritată.

— A, bine, a zis Joe.

Știa ce gândește el. Menopauza. Și în loc de menopauză, a se citi bătrână, irațională, depășită, femeie. S-a înfrânat, furioasă că el îi judecă

profesionalismul pe baza nivelurilor de estrogen. Probabil că nici măcar nu era în stare să scrie corect „estrogen”. Dar săpuneala trebuia să mai aștepte. Avea de lucru. S-a silit să zâmbească și a apelat la gânduri reci ca să facă învolburarea să treacă. Citise despre asta cândva într-o broșură de la o clinică Well Woman24.

Prostii, dar merita să încerce orice.

A împins spre el teancul cu anii 1960.

23 Emisiune auto de la televiziunea britanică.

24 Centre sau clinici specializate în problemele de sănătate ale femeilor.

VP - 106

— Ocupă-te de partea asta. Scrie numele și adresele tuturor care au locuit în șirul acela de case. Și la numărul 81, bârlogul drogaților. Apoi, după ce ne întoarcem la birou, o să vedem unde sunt acum.

A tras spre ea teancul cu anii 1970.

După zece minute aveau o listă. Era mai scurtă decât se aștepta Kate – tipii de pe Howard Street erau locatari pe termen lung în anii ’60 și tranziția de la case familiale la închirierea de camere cu baie comună și apartamente s-a produs la câțiva ani după aceea.

— Câți ai găsit? a întrebat ea.

Joe a numărat fără să se grăbească.

— Doisprezece, a zis. Nimeni nu s-a mutat de acolo sau acolo. Cupluri căsătorite, cred, cu copii adulți, poate.

— Grozav, a zis ea. Vreun nume cunoscut? Laidlaw, de exemplu?

— Nu. Una dintre familii se numea Smith, la numărul 65.

— Fir-ar să fie, a zis ea, prea tare, speriindu-l pe bărbatul care citea The Times la masa de alături. Scuze, a spus ea, doar din buze.

— Vreun nume neobișnuit? l-a întrebat pe joc. Smith e un coșmar.

— Speering, Brown și Walker, a turuit el.

— Bun, a zis ea, cercetându-și însemnările. Am două astfel de familii la începutul anilor ’70. Dar totul se schimba. Uite, până în 1974 sunt șase nume diferite la numărul 63 – și sunt toate persoane singure. Oamenii se mutau acolo cam la fiecare doi ani.

— Cei de la numărul 81 nu par prea interesanți, a zis Joe. E același cuplu pe tot parcursul anilor ’60.

— Și apoi niciun nume, presupun. Femeia care a sunat a zis că locuiau ilegal sau așa ceva, așa că probabil nu există o urmă oficială. O să întrebăm. Avem deja cât putem duce.

Joe a urmărit cu degetul pagina.

— Sunt o mulțime. Cum o să-i găsim?

— Nu-i nevoie să-i găsim pe toți. Doar pe unii. O să vezi. Găsești o persoană, și ea te duce la altele. Ai un pic de încredere, Joe.

Kate și-a pus în ordine însemnările minuțioase și Joe a fotografiat paginile cu telefonul mobil.

VP - 107

34. Joi, 5 aprilie 2012

KATE

Angela arăta cumva altfel când a ieșit pe ușile rotative. Arăta mai bătrână.

— Testele au fost făcute. Acum nu mai trebuie decât să așteptăm, i-a spus lui Kate. Mă simt sleită de puteri.

Kate a luat-o de braț și i l-a strâns un pic.