Și acum trecuseră două zile. Mă rog, patru, dacă le pui la socoteală pe cele din weekend. Dar ei nu le-ar pune, nu? Așadar, joi și vineri – și acum luni. Trebuie să

sune azi.

A verificat din nou dacă telefonul nu s-a deconectat sau n-a trecut în modul fără sunet. Ecranul alb o privea acuzator. A sunat-o pe Kate.

— Bună, mă întrebam dacă ai auzit ceva, s-a auzit spunând.

Kate nu auzise, dar a spus că o să sune ca să afle cum merg lucrurile.

Angela s-a așezat, cu telefonul în mână.

Când l-a auzit sunând, peste cinci minute, a scos un țipăt și a închis, pentru că

bâjbâise și apăsase tasta greșită. Telefonul a sunat iar imediat.

— Kate? Te rog să mă scuzi. Ce au zis?

— Au zis că, probabil – și n-au vrut să promită nimic, doar probabil, Angela –

vor avea un rezultat mâine, a zis Kate.

Angela a strâns mai tare telefonul.

VP - 114

— Spuseseră două zile, Kate. Asta înseamnă trei! Au spus dacă este deja vreun indiciu?

— Nu, mă tem că sunt foarte zgârciți cu informațiile. Uite, știu că trebuie să

fie groaznic, dar trebuie să așteptăm, Angela.

Angela știa că are dreptate, dar ideea de a aștepta încă o zi îi provoca o stare de rău.

— Ce-ar fi să te duci să faci ceva? Mergi prin magazine, sau să te vezi cu o prietenă, a zis Kate. Doar să ai tot timpul telefonul la tine, ca să te pot găsi.

— Da, poate. Mă suni de îndată ce afli, bine? Promite-mi, a zis Angela, urându-se pentru că părea atât de insistentă. Atât de disperată.

— Cu siguranță, a zis Kate.

36. Luni, 9 aprilie 2012

KATE

Scotocea de zor prin geantă – „prăpastia fără fund”, cum îi ziceau Steve și toți fotografii cu care lucrase căutând un pix care chiar scrie când telefonul a sunat a doua oară.

A apărut numele lui Bob Sparkes, și și-a azvârlit geanta pe podea.

— Bob, a zis, prea tare.

— Scuze, te-am prins într-un moment prost? Să te sun mai târziu?

— Nu, nu, a zis Kate. Scuză-mă, e cam nebunie pe aici. Ce mai faci?

— Bine. Tocmai m-a anunțat inspectorul Sinclair. Există compatibilitate.

O fracțiune de secundă n-a fost sigură că a auzit bine.

Nicio introducere, niciun preambul. De-a dreptul.

— Al dracu’ de grozav! a croncănit. Al dracu’ de fir-ar să fie de grozav!

— Da. Asta rezumă totul, a zis Sparkes, cu vocea precipitată, fără să vrea.

— Ia să nu faci tu pe polițaiul blazat, Bob Sparkes, a zis Kate. Ești la fel de încântat ca mine. Doamne, Dumnezeule, ce-o să fie când o să-i spun Angelei!

Mă duc chiar acum la Winchester să-i spun. Îl iau pe Mick. Vrem o fotografie a clipei în care află.

— Stai un pic, Kate, a încercat Sparkes, dar ea nu-l asculta.

— Îl putem pune în ediția de mâine a ziarului. ALICE GĂSITĂ DUPĂ 40 DE ANI, SAU MOMENTUL ÎN CARE O MAMĂ ȘI-A GĂSIT PRUNCUL…

— Kate, a încercat iar Sparkes.

VP - 115

— Scuză-mă, Bob. Ce ziceai?

— Ziceam că trebuie să stai un pic. Inspectorul n-o să-i spună Angelei decât mâine. Vrea ca toate hârtiile să ajungă pe biroul său și apoi să meargă el însuși în Hampshire.

— Ziceai că există compatibilitate.

— Este – cei de la laborator i-au telefonat azi-dimineață să-i spună –, dar el e cam chițibușar și vrea să aibă rezultatele în scris înainte să deschidă gura. Asta va fi mâine.

— Ce ridicol! s-a rățoit Kate. Și dacă l-aș suna să-i zic că am auzit că mostrele de ADN sunt compatibile…

— Ar ști că am vorbit și m-aș alege cu un scandal, a zis Sparkes, liniștit. Am încredere că o să ții asta pentru tine încă o zi.

— Dar în douăzeci și patru de ore o să spună tuturor, a zis Kate. O să pierdem exclusivitatea, și noi am fost cei care am muncit din greu ca să găsim legătura cu Angela.

Sparkes n-a răspuns. Era furioasă, dar știa că nu-l poate da de gol pe Sparkes ca sursa ei. Era una dintre cele mai bune pe care le avea și avea nevoie de el. S-a gândit la altă modalitate de a forța mâna celor de la Poliția Metropolitană.

— Bine, a zis, nici confirmând, nici infirmându-și intențiile. Îți sunt foarte recunoscătoare pentru telefon, Bob. Îți rămân datoare vândută, a continuat, expediindu-l. Te țin la curent.

•

Terry era în acvariul lui, biroul cu pereți de sticlă în care angajații îl puteau vedea cum îi face cu ou și cu oțet pe alții, fără ca nimic să răzbată în exterior.

Kate s-a strecurat înăuntru fără zgomot și s-a așezat pe scaunul incomod din fața șefului.