— Întotdeauna ai avut o presimțire, Kate. Vorbim curând.
Și dus a fost.
— Ce a zis? a întrebat Joe.
— Hei, tragi cu urechea la toate convorbirile mele? s-a rățoit ea.
— N-aveam cum să nu aud. Și lucrez la acest articol cu tine, a zis el.
Uite că învață, și-a zis ea.
— Bun. Pe scurt: legiștii de la Poliția Metropolitană n-au pornit încă la cercetarea deplină; polițaiul care se ocupă de dosar crede că e un caz imposibil; e greu de făcut testarea pe bebeluși; și așa mai departe. Cu din ce în ce mai mult succes, aș zice.
Joe a zâmbit și a încuviințat din cap.
— Uite, în vreme ce detectivii își fac de lucru cu ADN-ul, ce-ar fi să ne uităm la locuitorii de pe Howard Street din anii ’60 și ’70? a zis Kate. Am primit un telefon ciudat zilele trecute, de la o femeie care își zicea Anne Robinson. Bag mâna-n foc că nu-i numele adevărat, dar a zis că a locuit pe Howard Street cam în momentul potrivit și că era pe stradă o casă plină de drogați. N-a lăsat un număr sau altceva, dar merită să verificăm. N-avem nicio idee despre ce s-a întâmplat cu copilașul acela sau cine locuia pe acolo. Și putem pleca de aici pentru restul zilei. M-am gândit să-i arăt lui Joe niște șmecherii de investigație pe stil vechi, dacă n-ai nevoie de mine, i-a strigat lui Terry.
— Mda, bine, a zis el, făcându-i cu mâna semn de rămas-bun. Vezi să nu-l pierzi pe drum…
•
VP - 105
Parcarea în apropierea bibliotecii din Woolwich era crimă curată, dar Kate a izbutit în cele din urmă să găsească un loc și a parcat cu spatele, neîndemânatic.
Urăsc afurisita de parcare paralelă, a țipat în gând, și a încercat să-și răcorească
gândurile înainte să se dezlipească de scaun.
— Haide, i-a spus lui Joe, care căuta prin Facebook pe telefon. O să ne uităm de data asta la ceva făcut din hârtie.
A urmat-o în secțiunea fișierelor, cu ochii încă țintă la telefon, în vreme ce ea cerea vechile registre electorale pentru Howard Street.
Bibliotecara a pufnit auzind cererea – Probabil că le fac pregătire pentru asta, și-a zis Kate –, dar i-a adus listele electorale ale zonei din anii 1960 și 1970
fără să mai comenteze.
— Mulțumesc, a zis Kate către spatele care se îndepărta și a tras spre ea documentele voluminoase, nelegate.
Cu trecerea anilor, paginile se răsuciseră la colțuri, și s-a întrebat când au fost răsfoite ultima oară.
Listele cu numele locatarilor erau ordonate după stradă și numărul casei, și s-a dus direct la Howard Street și la șirul de case unde fusese găsit pruncul.
— Ne uităm anume la numerele dintre 61 și 67, Joe. Casele care aveau spatele către zona șantierului. Of, pentru numele lui Dumnezeu, lasă odată
telefonul ăla… a șuierat ea.
El s-a supus și s-a așezat, în așteptare, la o masă cu blat laminat Formica.
Kate știa că e încă furioasă din pricina necazului cu parcarea la ora de vârf ca în Top Gear 23. I se învolburase sângele și își simțea fiecare centimetru de piele pulsând de fierbințeală.
— E vreo problemă, Kate? a zis Joe. Ești cam roșie.
— N-am nimic. E cam cald aici, asta-i tot, a zis ea, iritată.
— A, bine, a zis Joe.
Știa ce gândește el. Menopauza. Și în loc de menopauză, a se citi bătrână, irațională, depășită, femeie. S-a înfrânat, furioasă că el îi judecă
profesionalismul pe baza nivelurilor de estrogen. Probabil că nici măcar nu era în stare să scrie corect „estrogen”. Dar săpuneala trebuia să mai aștepte. Avea de lucru. S-a silit să zâmbească și a apelat la gânduri reci ca să facă învolburarea să treacă. Citise despre asta cândva într-o broșură de la o clinică Well Woman24.
Prostii, dar merita să încerce orice.
A împins spre el teancul cu anii 1960.
23 Emisiune auto de la televiziunea britanică.
24 Centre sau clinici specializate în problemele de sănătate ale femeilor.
VP - 106
— Ocupă-te de partea asta. Scrie numele și adresele tuturor care au locuit în șirul acela de case. Și la numărul 81, bârlogul drogaților. Apoi, după ce ne întoarcem la birou, o să vedem unde sunt acum.
A tras spre ea teancul cu anii 1970.
După zece minute aveau o listă. Era mai scurtă decât se aștepta Kate – tipii de pe Howard Street erau locatari pe termen lung în anii ’60 și tranziția de la case familiale la închirierea de camere cu baie comună și apartamente s-a produs la câțiva ani după aceea.
— Câți ai găsit? a întrebat ea.
