— Mă bucur nespus pentru tine, Angela, a zis, și cele două femei au stat așa, uitându-se una la alta, ochi în ochi.
Angela simțea că ar putea sta așa toată ziua, dar Mick a zis: „Poți să te uiți la mine, dragă?” și ea și-a întors fața către aparatul lui de fotografiat, neștiind dacă să râdă sau să plângă.
Kate s-a ridicat, ca să-l lase să facă fotografiile, și s-a așezat pe brațul unui fotoliu. Joe stătea în picioare aproape de ușă. Se tot uita la Angela și apoi întorcea privirea, ca și cum n-ar fi putut suporta s-o vadă.
Când Mick a lăsat jos aparatul, Kate s-a întors la canapea.
— Trebuie să-l suni pe polițistul care se ocupă de caz, Angela, i-a spus. El a zis că rezultatele vin azi, nu-i așa? Așa că poți să-l suni și să-l întrebi. Trebuie să-ți spună.
Kate părea îngrijorată, și Angela s-a întrebat dacă i-a spus toată povestea.
— E vreo problemă? a întrebat.
Kate și-a aplecat privirea către mâini.
— Vezi tu, Angela, mi s-a spus cu totul neoficial că există compatibilitate, așa că trebuie ca lucrul să devină oficial înainte să pot scrie articolul. Pricepi?
Angela a încuviințat din cap. Nu era sigură ce anume pricepe, dar voia s-o ajute pe jurnalistă. Ea o găsise pe Alice.
— Ce vrei să-i spun inspectorului Sinclair? a întrebat.
Kate a scris întrebările pe care să le pună și a zis că Angela trebuie să insiste dacă polițistul nu-i dă răspunsuri.
— Ai dreptul să știi. Ești mama lui Alice și ai așteptat destul, a zis.
Angela a luat telefonul și a format numărul direct care i se dăduse.
— Alo, domnule inspector Sinclair, sunt Angela Irving.
— Doamnă Irving, cu ce vă pot ajuta? a zis el, cu voce foarte oficială.
— Vă cer scuze pentru deranj, dar ați spus că veți avea azi rezultatele, și eu îmi pierd mințile aici, așteptând.
— Știu că trebuie să vă fie foarte greu, a zis inspectorul Sinclair, cu vocea înmuindu-se. Dar aștept ca rezultatele să fie puse pe hârtie.
VP - 119
— Și când va fi asta?
— Mâine, sper, a zis el.
— Nu cred că pot să aștept până mâine, domnule inspector Sinclair. Mă
îmbolnăvește așteptarea asta, a zis ea. Am așteptat deja prea mult timp.
Kate a arătat cu degetul următoarea întrebare pe care o scrisese pentru Angela.
— Știți ce arată rezultatele? a întrebat ea, ascultătoare, și inspectorul Sinclair a șovăit.
— Da, doamnă Irving. Am primit raportul verbal de la tehnicieni, dar aș vrea să am toate documentele în față înainte să dau informația. Și aveam de gând să
discut cu dumneavoastră și cu soțul dumneavoastră când ne întâlnim. Sunt sigur că îmi înțelegeți prudența.
— Vă rog, spuneți-mi ce știți, domnule inspector Sinclair. Vă implor!
A urmat o tăcere. Angela s-a uitat la Kate și și-a ținut respirația.
— Există compatibilitate, doamnă Irving, a spus el, în cele din urmă.
— Compatibilitate, a zis ea tare, pentru Kate, și jurnalista a izbit cu pumnul în aer, ca un jucător de tenis la Wimbledon.
— Da. Mostra de ADN pe care am luat-o de la dumneavoastră este compatibilă cu ADN-ul rămășițelor. Scheletul pruncului, vreau să zic.
— Așadar, e Alice, a zis Angela, și a început să plângă.
— Așa cum am spus, doamnă Irving, încă n-am asta în scris, dar, da, așa pare să fie. Aș vrea în continuare să vin mâine să vă văd, și pe soțul dumneavoastră, ca să discutăm rezultatele și felul în care ne ocupăm mai departe de caz. Aș vrea să aduc și un agent de la relația cu familiile. Așa încât să aveți întotdeauna o persoană de contact. Sunteți de acord?
— Desigur, desigur. Vă mulțumesc mult că mi-ați spus, nu știu ce să mai zic.
Vă rog să veniți. La ce oră vreți să veniți? a zis ea, împiedicându-se în cuvinte.
— O să ajung la nouă și jumătate, dacă vă convine, a zis el. Mă bucur că
așteptarea dumneavoastră s-a încheiat. Ne vedem mâine dimineață.
Picioarele lui Kate încă mai dansau când Angela a pus jos telefonul.
— Bravo, Angela! Te-ai descurcat de minune! a zis Kate. Spune-mi tot ce a zis.
