— Și tu, Al. Acum, ne uităm la pozele alea?

— Sunt în dormitor, a zis el încetișor. Pun pariu că intri tot timpul în dormitoarele bărbaților străini.

— Nu, nu prea, a zis ea, ridicând piciorul de pe pedala flirtului și rugându-se să se întoarcă Joe mai repede. Devenea cam prea Leslie Phillips33, după părerea sa. Era sigură că poate ține piept unui bărbat de vârsta lui Al, dacă se ajungea la asta, dar n-o încânta ideea încăierării. Stai acolo, Al. Le aduc eu, a zis, cu glasul ferm.

El i-a spus că pe dulap se află un album și o sacoșă cu fotografii răzlețe, așa că a luat cu ea scaunul ca să se suie pe el.

33 Actor englez (n. 1924) care a devenit faimos în filmele anilor ’50 în roluri de seducător.

VP - 148

Draperiile dormitorului erau încă trase, așa că le-a smucit în lături ca să intre lumina. Soarele palid filtrat prin geamurile prăfuite dezvăluia o scenă de o mizerie dickensiană. Cearșafurile erau cenușii și pătate și sub pat părea să fie o oală de noapte. A încercat să nu respire pe nas în vreme ce se cățăra pe scaun ca să se uite în spațiul întunecat de deasupra dulapului.

Vocea lui Al s-a auzit deodată de mult prea aproape.

— Ai dat de ele? De aici am o priveliște încântătoare…

Kate s-a uitat în jos, blestemând în tăcere faptul că purta fustă, și l-a văzut proptit de ușă, plimbându-și ochii pe picioarele ei. Ce mama dracului, trebuie să

fie disperat dacă se uită la niște genunchi în vârstă de cincizeci de ani, și-a zis.

— Astea trebuie să fie, a zis repede.

— Dă-mi voie să te ajut să cobori, a zis el și s-a apropiat, dar Kate a coborât sprintenă de pe scaun, păstrându-l între ea și Soames cel înfocat.

— Nu, m-am descurcat, a zis ea. Uite, du-le pe astea, aduc eu restul, și ne putem duce dincolo să ne uităm la ele. E mai multă lumină acolo.

Al Soames s-a răsucit, dezamăgit, și s-a întors șontâcăind în fotoliu.

Kate s-a urcat iute pe scaun și a pipăit să vadă dacă nu i-a scăpat ceva. Mâna i-a alunecat peste ceva din hârtie și a scos acel lucru la lumină. Era un plic vechi din hârtie groasă care se înțepenise între dulap și perete. Era prăfuit, dar nu lipit, și pe el scria lăbărțat „Petreceri”. A aruncat o privire înăuntru și a văzut un teanc de fotografii polaroid.

— Ce faci acolo? a strigat Soames.

— Nimic. Vin. Doar mă scutur un pic de praf, a strigat și ea.

În vreme ce ieșea, Joe a sunat la ușă, făcându-i pe amândoi să tresară. Kate a pus plicul lângă geantă și s-a dus să-i deschidă, apoi s-a prins în forfoteala despachetării picnicului.

— Hai să împrăștiem fotografiile pe masă, a zis ea. Așa o să le poți vedea pe toate.

A eliberat suprafața, îngrămădind resturile pe podea, și a așezat fotografiile ca pe niște cărți de tarot.

— Uite-ne, a zis Soames, stând acum lângă cotul ei.

Arăta spre o fotografie cu el și alt bărbat împreună cu două fete. Bărbații râdeau spre aparat. Fetele nu.

— Marii crai, a zis el și a zâmbit afectat. Aveam o listă cât toate zilele.

— Cine-i celălalt tip? a întrebat Joe.

— Un prieten de pe vremuri. Locuia pe Howard Street, de fapt. Dragul de Will. Dar n-am mai ținut legătura cu el. A, ia uite-o pe asta…

VP - 149

Moda s-a schimbat și părul a ajuns mai lung, apoi mai scurt, pe când fotografiile înaintau prin decenii.

Kate se uita cu atenție la fiecare fotografie, la fiecare față, căutând ceva ce ar putea s-o ajute cu povestea.

— Chiriaș? întreba, și când Al Soames încuviința din cap punea fotografia într-un teanc separat. El nu-și prea amintea numele, dar a promis să ceară de la contabil vechile registre cu chiriile.

— Ar fi grozav, i-a spus ea lui Soames. Între timp, pot să împrumut câteva fotografii?

— Sigur, Kate, dacă te ajută, a zis el.

Reușise să-l facă să-i mănânce din palmă.

Ea a strâns fotografiile și le-a strecurat în plicul de lângă geantă.

— Așa, o să trebuiască să te întorci. Ca să mi le dai înapoi, a chicotit el.

Joe i-a prins privirea lui Kate și a ridicat o sprânceană, cu compătimire.

— Așadar, când ați vândut casele, domnule Soames, a zis el, preluând ștafeta.

Soames s-a oprit din chicotit și s-a gândit.

— Trebuie să fie acum cincisprezece – douăzeci de ani.

— Doamne, mult timp!

— Da, am vândut în momentul nepotrivit și mi-a dat țeapă un antreprenor imobiliar. Și-a burdușit buzunarele. Și, cum vedeți… El și Joe și-au rotit ochii prin încăpere. Nevastă-mea a luat ce mai rămăsese, a zis Soames.

Joe a dat din cap și s-a aplecat în față, ca să-i arate lui Soames că e cu totul atent la el.

— Oh, Doamne! a zis.

— După aia am ajuns PNG, a zis, apoi, observând privirea nedumerită a lui Joe, a adăugat: persona non grata. Nu mai eram bine-venit. Invitațiile la petreceri au secat și apoi timpul a trecut, pur și simplu… Soames i-a zâmbit lui Joe. Îmi plăcea să merg la petreceri. Și fetele săreau pe mine.

— Trebuie să fi fost trai pe vătrai, a zis Joe, zâmbind.

Băieții între ei, și-a zis Kate.

— Da. Așa a fost. Știam tot ce trebuie spus ca să agăți o fată. S-a apropiat de Joe, așa încât Kate a trebuit să facă eforturi ca să audă. Și dacă nu ținea, existau întotdeauna micile noastre ajutoare.

Și a râs. Un râs răgușit, răutăcios.

— Micile ajutoare? a întrebat Joe, și Kate și-a ținut răsuflarea.

Cu o întrebare prea mult.