— Mă puteţi ajuta? l-am implorat eu.
— Asta depinde de cum mă poţi ajuta dumneata pe mine.
— Dacă îmi stă în puteri, aş fi încântat să vă ajut. Vreţi să
transmit un mesaj familiei dumneavoastră?
Bătrânul izbucni într-un râs amar.
— Familia mea e cea care m-a aruncat în puţul ăsta. A naibii haită de lipitori, în stare să fure şi ouăle de sub cloşcă.
Înghiţi-i-ar iadul sau primăria. I-am suportat şi i-am întreţinut destui ani. Ce vreau eu e o femeie.
— Poftim?
Bătrânul mă privi cu nerăbdare.
— Tinereţea nu-ţi scuză opacitatea minţii, flăcăule. Îţi
spun că vreau o femeie. O muiere, o subretă sau o iapă
tânără de rasă bună. Tânără, adică sub cincizeci şi cinci de ani, şi sănătoasă, fără răni şi fără fracturi.
— Nu sunt sigur dacă înţeleg…
— Mă înţelegi de minune. Înainte să plec pe lumea cealaltă, vreau să mă delectez cu o femeie care să aibă dinţi şi care să nu se pişe pe ea. Nu-mi pasă dacă e frumoasă foc au ba; eu sunt pe jumătate orb, iar la vârsta mea orice muiere care are de ce să te agăţi e-o Afrodită. Am fost limpede?
— Ca o carte deschisă. Dar nu văd cum o să vă găsesc eu o femeie…
— Când eram de vârsta dumitale, în sectorul servicii exista ceva ce se numea doamne cu virtutea uşoară. Ştiu eu că
lumea se schimbă, însă niciodată în mod esenţial. Fă-mi rost de una, plinuţă şi în călduri, şi-o să facem afaceri. Iar dacă
îţi pui întrebări în privinţa capacităţii mele de a mă bucura de o doamnă, gândeşte-te că mă mulţumesc s-o pişc de fund şi să-i cântăresc cu mâna frumuseţile. Avantajele experienţei.
— Amănuntele tehnice vă privesc, însă acum nu vă pot aduce o femeie aici.
— Oi fi eu un ghiuj amărât şi jegos, dar nu-s imbecil. Asta o ştiu şi eu. Mă mulţumesc să-mi promiţi.
— Şi de unde ştiţi că n-am să vă promit numai ca să-mi spuneţi unde e Jacinta Coronado?
Bătrânelul îmi zâmbi, şiret.
— Dă-mi cuvântul dumitale şi lasă problemele de conştiinţă pe seama mea.
Am privit în sus. Juanito îşi începea partea a doua a recitalului. Viaţa se stingea treptat.
Cererea moşneguţului cel hâtru era singurul lucru din acel purgatoriu care mi s-a părut că avea un sens.
— Vă dau cuvântul meu. Voi face tot ce pot.
Bătrânul zâmbi cu gura cât o şură. I-am numărat trei dinţi.
— Blondă, chiar şi oxigenată. Cu o pereche de ţâţe ca lumea şi să vorbească taman ca o scrofelniţă, dacă e posibil, căci, din toate simţurile, cel mai bine mi s-a păstrat auzul.
— O să văd ce pot face. Acum spuneţi-mi unde o găsesc pe Jacinta Coronado.
31
— Ce i-ai promis matusalemului ăluia?
— Ai auzit şi dumneata.
— Oi fi zis-o în glumă, sper.
— Eu nu mint un moşneguţ care-i pe ducă.
— Iar asta te înnobilează, Daniel, însă cum ai de gând să
strecori o individă în această casă respectabilă?
— Plătind triplu, bănuiesc. Detaliile specifice le las în seama dumitale.
Fermín ridică din umeri, resemnat.
— În fine, târgu-i târg. O să ne gândim noi la ceva. Însă
data viitoare când se înfiripă o negociere de natura asta, lasă-mă pe mine să vorbesc.
