Ce să fac eu cu o familie?

— Am familie. Am un frate, o soră şi doi părinţi iubitori. Dincolo de asta, nu mă interesează să‑mi extind familia.

— Sunteţi homosexual, domnule Grey?

Ce mama dracului!

Nu‑mi vine să cred că a rostit aşa ceva cu voce tare! În mod ironic, întrebarea asta nici măcar familia mea nu mi‑o adresează.

18 Grey

E L James 19

Cum îndrăzneşte! Am o pornire bruscă de a o smulge din scaun, de a o apleca peste genunchii mei, de a o bate la fund şi de a i‑o trage pe birou, cu mâinile legate la spate. Asta i‑ar răspunde întrebării ei ridicole. Trag aer în piept ca să mă calmez. Spre încântarea mea, pare îngrozită de propria ei întrebare.

— Nu, Anastasia, nu sunt.

Ridic din sprâncene, dar îmi păstrez expresia impasibilă.

Anastasia. E un nume superb. Îmi place felul în care mi se înfăşoară

limba când îl rostesc.

— Îmi cer scuze. Aşa, ăă… aşa scrie aici.

Iar face gestul cu părul în spatele urechii. În mod evident e un tic nervos.

Astea nu sunt întrebările ei? o întreb, iar ea păleşte. La naiba, cât e de atrăgătoare, într‑un mod neostentativ.

— Ăă… nu. Kate — domnişoara Kavanagh — a alcătuit întrebările.

— Sunteţi colege la ziarul studenţesc?

— Nu. E colega mea de cameră.

Nu mă mir că e atât de împrăştiată. Îmi scarpin bărbia, încer‑

când să mă hotărăsc dacă să‑i dau sau nu bătăi de cap.

— Tu te‑ai oferit să‑mi iei acest interviu? o întreb şi sunt recom‑

pensat cu privirea ei supusă: e agitată când îmi remarcă reacţia.

Îmi place efectul pe care‑l am asupra ei.

— N‑am avut de ales. Nu se simte bine.

Are o voce moale.

— Asta explică multe.

Se aude o bătaie în uşă şi Andrea îşi face apariţia.

— Domnule Grey, scuzaţi‑mă că vă întrerup, dar următoarea dumneavoastră întâlnire este programată peste două minute.

— N‑am terminat aici, Andrea. Te rog, anulează‑mi următoarea întâlnire.

Andrea se uită la mine cu gura căscată, părând derutată. Mă uit urât la ea. Afară! Acum!

Sunt ocupat aici cu micuţa domnişoară Steele.

— Prea bine, domnule Grey, zice ea, revenindu‑şi repede şi, răsucindu‑se pe călcâie, ne lasă singuri.

Îmi îndrept atenţia asupra fascinantei şi enervantei creaturi de pe canapeaua mea.

— Unde eram, domnişoară Steele?

— Vă rog, nu vreau să vă reţin de la nimic.

Ah, nu, iubito. E rândul meu acum. Vreau să aflu dacă sunt secrete de descoperit dincolo de faţa aceasta minunată.

— Vreau să aflu şi eu amănunte despre tine. Cred că e cinstit aşa.

Mă las pe spate şi îmi duc degetele la buze, iar ea îşi aţinteşte privirea pe mâna mea şi înghite în sec. O, da — efectul scontat. Şi e plăcut să remarc că nu este complet indiferentă la farmecele mele.

— Nu sunt prea multe de aflat, spune ea şi se îmbujorează iar.

O intimidez.

— Ce planuri ai după absolvire?

— Nu mi‑am făcut niciun plan, domnule Grey. Mai întâi trebuie să trec de examenele finale.

— Avem un program excelent de stagiatură aici.

Ce mama naibii m‑a făcut să spun asta? E împotriva regulilor, Grey. Niciodată sex cu angajatele… Dar eu nu i‑o trag acestei fete.

Pare surprinsă şi îşi înfige din nou dinţii în buza aia. De ce e atât de excitantă?

— Ah. O să mă gândesc la asta, răspunde ea. Deşi nu sunt sigură

că m‑aş potrivi aici.

— De ce spui asta? întreb.

Ce are compania mea?

— E evident, nu‑i aşa?