— Nu şi pentru mine.

Sunt derutat de răspunsul ei. Este din nou agitată atunci când se întinde să‑şi ia reportofonul.

Rahat, pleacă. Mă gândesc la programul meu pentru după‑

amiază — nu e nimic care să ardă.

20 Grey

E L James 21

— Vrei să îţi arăt împrejurimile?

— Sunt sigură că sunteţi mult prea ocupat, domnule Grey, iar eu am un drum lung de făcut.

— Conduci înapoi până la Vancouver?

Arunc o privire pe fereastră. Drumul e destul de lung şi afară

plouă. N‑ar trebui să conducă pe o vreme ca asta, dar n‑am cum să‑i interzic. Acest gând mă irită.

— Atunci, sper să conduci cu atenţie.

Vocea mea sună mai serios decât mi‑am propus. Ea îşi face iar de lucru cu reportofonul. Vrea să iasă de la mine din birou şi, spre surprinderea mea, eu nu vreau să plece.

— Ţi‑am dat toate răspunsurile de care aveai nevoie? o întreb, într‑o încercare vădită de a‑i prelungi şederea.

— Da, domnule, spune ea încet.

Răspunsul ei mă pune la pământ — felul în care sună acele cuvinte, ieşind din gura aia ispititoare — şi preţ de o clipă îmi imaginez cum acea gură este în totalitate la dispoziţia mea.

— Mulţumesc pentru interviu, domnule Grey.

— Plăcerea a fost de partea mea, îi răspund — sincer vorbind, n‑am mai fost atât de fascinat de cineva de multă vreme.

Acest gând este tulburător. Se ridică, iar eu îi întind mâna, de‑abia aşteptând s‑o ating.

— Pe data viitoare, domnişoară Steele.

Am un ton coborât, iar ea îşi aşază mâna în mâna mea. Da, vreau s‑o biciuiesc şi să i‑o trag în camera mea de joacă. Vreau s‑o leg şi s‑o fac să mă dorească… să aibă nevoie de mine, să aibă încredere în mine. Înghit în sec.

Aşa ceva nu se va întâmpla, Grey.

— Domnule Grey.

Clatină din cap şi îşi retrage mâna rapid, prea rapid.

N‑o pot lăsa să plece aşa. E evident că e disperată să iasă de aici.

Este enervant, dar inspiraţia mă loveşte exact când deschid uşa biroului.

— Voiam să fiu sigur că ajungi până la uşă, glumesc eu usturător.

Îşi strânge buzele.

— Foarte politicos din partea dumneavoastră, domnule Grey, se răsteşte ea.

Domnişoara Steele ştie să riposteze! Rânjesc în spatele ei în timp ce iese şi o urmez până afară. Şi Andrea, şi Olivia se uită la mine şocate. Da, da. O conduc pe fata asta.

— Aveai haină? o întreb.

— O jachetă.

Mă uit cu subînţeles la Olivia, iar ea sare imediat şi aduce o jachetă cu croială militară, pe care mi‑o întinde, cu expresia ei zâmbitoare obişnuită. Doamne, enervantă mai e Olivia — cum îmi rânjeşte ea cât e ziua de lungă.

Hmm. Jacheta este uzată şi ieftină . Domnişoara Anastasia Steele ar trebui să fie mai bine îmbrăcată. O ajut să se îmbrace şi, când i‑o ridic peste umerii subţiri, îi ating pielea de la baza gâtului.

Încremeneşte când pun mâna pe ea şi devine palidă.

Da! Mişc ceva în ea. Această informaţie este incredibil de plăcută. Îndreptându‑mă către lift, apăs butonul în timp ce ea stă

lângă mine, foindu‑se neîncetat.

Ah, te‑aş putea face eu să nu te mai foieşti, iubito.

Uşile de deschid şi ea se strecoară în lift, apoi se întoarce cu faţa la mine. E mai mult decât atrăgătoare. Aş merge până acolo încât să

afirm că e frumoasă.

— Anastasia, spun eu, în loc de la revedere.

— Christian, răspunde ea, cu o voce blândă.

Şi uşile liftului se închid, lăsându‑mi numele suspendat undeva în aer, între noi, sunând ciudat şi neobişnuit, dar incredibil de sexy.

Trebuie să aflu mai multe despre fata asta.

— Andrea, strig când mă întorc în birou. Fă‑mi legătura cu Welch.

Mă aşez la birou şi aştept convorbirea telefonică uitându‑mă la tablourile agăţate pe pereţi, iar cuvintele domnişoarei Steele se întorc plutind la mine. Ridică lucrurile obişnuite la un nivel extraordinar. Ca şi cum s‑ar fi descris pe ea însăşi.

22 Grey

E L James 23

Sună telefonul.

— Domnul Welch la telefon pentru dumneavoastră.