Cuprins

3

EMIL IONESCU

MANUAL DE

LINGVISTICÃ

GENERALÃ

Ediþia a IV-a

Cu un cuvânt înainte

de Emanuel Vasiliu (1929-2001),

membru al Academiei Române

4

Manual de lingvisticã generalã

Aceastã ediþie a IV-a a “Manualului de lingvisticã generalã” apare fãrã modificãri de conþinut sau de structurã, dar beneficiazã de observaþiile pe care d-na prof. dr. Flora ªuteu ºi d-na cercet. ºt. Ana-Maria Barbu au avut amabilitatea de a ni le comunica. Le sînt amîndurora recunoscã tor, dupã cum rãmîn recunoscãtor d-nei Mioara Popescu pentru toatã munca de redactor la ultima ediþie.

E. I.

Cuprins

5

CUVÎNT

ÎNAINTE

Prezentul volum nu este propriu-zis un manual, aºa cum, cu modestie, îlintituleazã autorul. Aceasta, în ciuda faptului cã fiecare capitol al lucrãrii se încheie cu o parte intitulatã de autor “propuneri de aplicaþii” ºi care nu este altcevadecît un numãr de exerciþii – de cele mai multe ori ingenios formulate – legate demateria tratatã în capitolul respectiv.

Cartea este mult mai mult decît un “manual”. Am putea spune, fãrã sã ne tememcã ne înºelãm, cã este, în ultimã analizã, un fel de meditaþie asupra fundamentãriidiverselor orientãri lingvistice. Într-adevãr, autorul analizeazã în mod minuþios tezele de bazã ºi construcþia internã a teoriei istorice a limbii, a lingvisticii geografice,a lingvisticii organiciste (a sec. al XIX-lea), precum ºi cele douã momente esenþialeale evoluþiei teoriei limbii: momentul F. de Saussure (în Europa) ºi momentul Leonard Bloomfield (în America). Nu este neglijatã nici lingvistica postsaussurianã,nici cea post bloomfieldianã (se discutã în acest sens ºi cu aceeaºi meticulozitatefonetica, fonologia, morfologia, sintaxa, semantica ºi pragmatica).

Ceea ce nu putem sã nu remarcãm este grija cu care autorul analizeazã diversele teze (generale sau specifice pentru anumite domenii) din perspectiva uneimetodologii generale a ºtiinþei. În felul acesta, lingvistica nu este vãzutã ca un felde “insulã” neafectatã de miºcarea de idei generalã din ºtiinþã, ci devine o parteintegrantã a acesteia.

Trãsãturile specifice ale obiectului (= limbajul natural) nu sînt vãzute ca fiind denaturã sã conducã la o “provincializare” a lingvisticii, ci sînt tratate ca simpli factoride ca racterizare, des criºi în termenii unui aparat conceptual comun cu acela în aicãrui termeni se discutã trãsãturile caracteristice ale oricãrei discipline ºtiinþifice.

Conceput în maniera pe care am încercat sã o precizãm aici, volumul de faþãreprezintã o excelentã introducere în problematica specificã lingvisticii, utilã nunumai pentru studenþii facultãþii filologice, ci ºi pentru toþi cei interesaþi, direct sauindirect, de problemele specifice ale limbajului.

mai

1992

Emanuel

Vasiliu

CUPRINS

Introducere 11

Partea I : ÎNTEMEIEREA ªTIINÞIFICÃ A LINGVISTICII 15

Capitolul I :LINGVISTICA ISTORICÃ

1. INTRODUCERE 15

2. METODA COMPARATIV-ISTORICÃ: STRUCTURÃ ªI PRINCIPII 16

2.1. Legile fonetice 17

2.2. Complementarele legilor fonetice 18

2.2.1. Schimbãrile fonetice “accidentale” 19

2.2.2. Analogia 21

3. REZULTATELE OBÞINUTE PRIN APLICAREA METODEI

COMPARATIV-ISTORICE 22

3.1. Reconstrucþia 22

3.2. Clasificarea limbilor 24

3.2.1. Clasificarea limbilor dupã criteriul genealogic 24

3.2.2. Clasificarea limbilor dupã criteriul tipologic 25

4. DEZVOLTÃRI ALE LINGVISTICII DIACRONICE: SEMANTICA

ISTORICÃ 30

BIBLIOGRAFIE 38

Propuneri de aplicaþii 38

Capitolul al II-lea :LINGVISTICA GEOGRAFICÃ