// + Uman // --> {citeºte, scrie, vorbeºte, învaþã, se joacã}
VII
N --> // + Uman //
Sintaxa
165
VIII // + Uman // --> {copilul, bãiatul, fata, ºcolarul}.
Regulile I–III sînt reguli de constituenþi; IV realizeazã subcategorizarea strictã; VI ºi VIII sînt reguli lexicale.
Fragmentul este o simplificare din mai multe puncte de vedere: au fost omise rescrieri alternative ale GV ºi ale GN; s-a operat direct cu ajutorul cuvintelor, ºi nu cu morfeme; s-a considerat astfel ca fiind deja rezolvatã problema acordului.
Þinîndu-se seama de restricþiile semnalate mai sus în aplicarea regulilor, fragmentul funcþioneazã, pentru un caz dat, dupã cum urmeazã:
(i)
GN ∩ GV
(rescrierea lui ‘P’)
(ii)
N ∩ GV
(rescrierea lui ‘GN’)
(iii)
N ∩ V
(rescrierea lui ‘GV’)
(iv)
N / GN
-- /
(rescrierea lui V)
Nom
(v)
N ∩ // + Uman //
(rescrierea lui /GN
-- /
Nom
(vi)
N ∩ citeºte
(rescrierea lui ‘// + Uman //’)
(vii)
// + Uman // ∩ citeºte (rescrierea lui ‘N’)
(viii) Copilul citeºte
(rescrierea lui // + Uman //).
A fost generatã astfel o propoziþie a limbii române. ªirul (i)–(viii) de operaþii se numeºte derivaþie sau istorie derivaþionalã (a unei propoziþii). În modelul G. C. I. fiecare derivaþie se poate reprezenta printr-o schemã numitã arbore sau (în terminologia francezã) indicator sintagmatic. Orice frazã primeºte în modelul G. C. I. o descriere ce înseamnã tocmai parcursul ei derivaþional. Pentru propoziþia generatã mai sus, descrierea în arbore e urmãtoarea:
3.4.3.3. Sintaxe transformaþionale (G.T.). Acest model reprezintã un stadiu mai avansat al generativismului. Pentru a se înþelege cãror necesitãþi rãspunde o sintaxã transformaþionalã, se poate porni de la douã studii de caz.
Fie, mai întîi, perechea de enunþuri:
(41) Dan învaþã ºi Ioana învaþã.
P
