28
Se pune acum problema de a decide dacã expresia logico-sintacticã a lui (57) va fi o formã propoziþionalã sau chiar o propoziþie. Din regulile sintaxei logice se ºtie cã propoziþiile au numai variabile legate (dacã nu conþin constante). ªi întrebarea e dacã cei doi constituenþi din limbajul-obiect sugereazã sau nu utilizarea cuantificatorilor. În context, expresia: (61) / p - i - s - i - c - i - l - e /
se referã la întreaga mulþime a pisicilor, iar (59) se referã la întreaga mulþime a felinelor.
Deci (59) ºi (61) permit utilizarea cuantificatorului ‘U’, care reprezintã, în metalimbaj, corespondentul expresiei:
(62) / t - o - a - t - e /.
Cu ceea ce s-a obþinut pînã aici, reprezentarea enunþului (57) încorporeazã urmãtorii constituenþi:
(57’) ( Ux)(P x) ( Ux)(P x).
25
28
Dar, deºi primele douã secvenþe de simboluri din (57’) sînt o propoziþie, iar ultimele douã secvenþe formeazã ºi ele o propoziþie, întregul nu mai este tot aºa. E nevoie ca, între
192
Manual de lingvisticã generalã
aceste secvenþe, sã se afle un liant. Sintaxa logicã sugereazã cã acest liant trebuie sã fie un conector.
Cade, din primul moment, ipoteza cã acest conector ar fi negaþia, cãci (57) nu e o propoziþie negativã. Mai rãmîne presupunerea cã liantul trebuie sã fie conjuncþia, disjuncþia, implicaþia sau echivalenþa.
Pare complet nerezonabil sã se afirme cã expresia:
(63) / s - î - n - t /
ar trebui reprezentatã metalingvistic prin ‘∧’, ‘∨’, ‘]’ sau prin ‘=’. Dar pentru cã, pînã la acest punct, nu s-a fãcut nici o eroare, ipoteza trebuie admisã. Deci, (57) va avea una dintre urmãtoarele corespondente:
II
(57 )
(Ux) (P x ∧ P x)
25
28
III
(57’ ) (Ux)
(P x ∨ P x)
25
28
IV
(57 )
(Ux) (P x ] P x)
25
28
V
(57 )
(Ux) (P x = P x).
25
28
(În toate aceste reprezentãri s-a renunþat la scrierea repetatã a expresiei (Ux) – utilizatã de douã ori în (57’) – deoarece regulile permit acest lucru.)
Efortul de a gãsi o reprezentare sintacticã pentru (57) trebuie însã sã se opreascã aici.
II
V
Pentru ca sã se poatã decide care dintre alternativele (57 )–(57 ) este cea adevãratã ar fi nevoie sã posedãm o interpretare pentru conectorii enumeraþi. Dar interpretarea nu existã deocamdatã decît într-un mod vag. O interpretare clarã este oferitã de ultima componentã a teoriei: semantica logicã.
2.3.2.3. Semantica logicã. În paragraful consacrat morfologiei a rãmas în mod deliberat în suspensie o clarificare esenþialã. Clarificarea vizeazã criteriul însuºi pe baza cãruia se face taxonomia formelor. Referinþe indirecte la acest criteriu au existat. Explicitarea criteriului de clasificare nu s-a fãcut însã, deoarece acest lucru presupune prezentarea semanticii logice.
Ceva asemãnãtor s-a întîmplat ºi în privinþa distincþiei sintactice dintre forma propoziþionalã ºi propoziþie. Justificarea acestei distincþii nu s-a putut face deoarece depindea de concepte definite numai în semanticã.
În varianta de metalimbaj semantic propusã în rîndurile de mai jos se face uz de urmãtoarele simboluri ºi concepte:
(i) Indivizi
Prin acest termen se înþelege orice entitate, cum ar fi persoanã (sau, mai general, fiinþã), lucru, loc, punct temporal. Se presupune cã aceºti indivizi formeazã o totalitate. Lipsesc, desigur, mijloacele pentru a enumera, în mod complet, totalitatea. Aceasta nu exclude însã posibilitatea de a ne raporta la ea ca ºi cum ar fi deja determinatã. Totalitatea poate fi, de aceea, evocatã sub forma ansamblului de indivizi i ,i ,...,i .
1
2
n
