— Alija-cârpă spală chiloţi pentru o scârbă !

Pericolul de-a încăpea pe mâinile ca nişte lopeţi ale lui Alija ne făcea pe toţi să tremurăm de frică, dar un magnetism nevăzut şi puternic ne împingea să sfidăm primejdia. Primejdia de a fi prinşi şi de a sfârşi precum pisica Aida.

În 1963, iarna a aruncat peste Sarajevo un metru şi jumătate de zăpadă. Eram în vacanţă, iar Paša s-a împăunat în faţa tuturor cu rezultatul lui excelent la matematică. Cu toate că era greu de crezut, în carnetul de lui note scria negru pe alb : „Hadžiosmanović Fahrudin, matematică : foarte bine“.

Se zvonea că-l surprinsese pe profesorul de matematică împreună cu Samka. Acesta era clientul ei în ziua când Paša se nimerise cu ochiul lipit de gard. Când l-a zărit pe profesorul Kurajica intrând în grădină, nu i-a venit să-şi creadă ochilor.

Nu de alta, dar profesorul era căsătorit şi tată a trei copii.

A privit-o pe Samka făcându-şi numărul obişnuit. După ce şi-au terminat treaba, l-a aşteptat pe Kurajica la ieşire.

— Te-ai prins de ce o să devin foarte bun la matematică ?

Kurajica a încuviinţat din cap.

— Dacă mă tragi pe sfoară, l-a ameninţat Paša, mai am doi martori, care sunt majori. Şi-ai încurcat-o, pricepi ?

— Pricep.

Această intervenţie a lui Paša nu i-a plăcut deloc Samkăi.

— Bă, bulangiule ! Să nu te-atingi de clienţii mei, că te ia mama dracului ! a strigat ea, încercând să-l izbească cu un burlan de tablă ruginit care-i căzuse sub mână.

La sfârşitul semestrului, Kurajica n-a mai predat mate-matica la şcoala Hasan Kikić. A fost mutat pe dealul vecin şi a început să predea la şcoala Miljenko Cvitković.

Într-o zi, am trecut linia invizibilă dintre mahala şi oraş, ca să văd Păsările lui Alfred Hitchcock, la cinematograful 51

Radnik. Filmul nu mi se părea prea înspăimântător, dar, din când în când, comentariile ţâşneau în sală :

— Ia zi, frăţioare, te-ai căcat pe tine ?

— Da, dar nu pe mine, ci pe fereastra mă-tii !

Bimbo, zis „Spray“, a pus capăt gălăgiei aprinzând lumina.

Imaginea a înţepenit, apoi paznicii de la cinema, într-o acţiune bine condusă, i-au prins pe vinovaţi ca să-i dea pe mâna poliţiei. Bimbo l-a stropit pe Šilja cu spray-ul lui insecticid, apoi l-a scos din sală, pe el şi pe ceilalţi trei „indieni“. Când au apărut poliţiştii, publicul s-a oprit din fluierat şi s-a lăsat o linişte de puteai auzi musca. După aceea, s-a stins lumina şi toată lumea a aplaudat. De-abia s-a reluat filmul, că undeva în fundul sălii cineva a scăpat nişte pârţuri. Din primul rând, Ibro Zulić a tunat :

— Să dea Domnul ca asta să-ţi fie muzica de-nmormântare !

Începutul filmului a produs ceea ce nici Bimbo-Spray, nici poliţiştii nu reuşiseră. Tăcerea a revenit în sală atunci când, pe ecran, o femeie s-a oprit în faţa unei şcoli, la periferia unui oraş american. Privirea i se fixează pe cablurile electrice.

Zăreşte o pasăre, apoi mai multe. Sosesc în număr din ce în ce mai mare. Iar atunci când încep să năvălească asupra şcolii, peste public se lasă o linişte mormântală. Pe ecran, elevii îngroziţi fug din şcoală, urmăriţi de păsări. Acesta a fost momentul pe care l-a ales Haro, fratele lui Paša, ca să

scoată de sub haină doi porumbei şi să le dea drumul în sală, slobozind în acelaşi timp un urlet demn de un Tarzan ştirb.

În timp ce oamenii o luau la goană strigând, Paša, printre pocnete de scaune, a zbierat :

— Ce-i, bă, şleahtă de bulangii, aţi făcut pe voi ?

În acel an, iarna a fost atât de aspră, încât mama nu a încetat să-mi repete :

— Fiule, ăsta e un ger de crapă pietrele !

La Cinematecă, fusese comandată o tonă de cărbuni în plus. Paša nu mai voia să facă treburi murdare. Njego ţinea de şase pentru vânzătorii clandestini de lângă piaţa din Marijin Dvor. Graţie unei tone de cărbuni pe care i-a cărat într-un timp record în pivniţa Cinematecii, Alija-cârpă a făcut o adevărată pasiune pentru cinematografia internaţională. A 52

urmărit un film cu Claudette Colbert şi Clark Gable în rolurile principale, intitulat S-a întâmplat într-o noapte. Dragostea dintre Claudette şi Clark i-a umplut inima de căldură. Unii au afirmat că i s-a ivit chiar un zâmbet pe faţă. Dragostea împlinită, în ciuda tuturor peripeţiilor sale, îi înmuia în sfârşit sufletul. Momentul lui preferat era acela în care Clark Gable surâdea şi o săruta pe Claudette. Ea se lăsa în braţele lui, iar Alija s-a gândit că nu-şi sărutase soţia decât de două ori.

O dată la căsătorie şi altă dată atunci când a murit Sejda, mama Samkăi. După ce a ieşit de la cinematograf, totul i se învârtea în cap. A ştiut că, de-acum înainte, trebuie să-şi lase mustaţă. Fină şi bine aranjată, de la nas până la colţurile gurii. Însă mai presus de orice, se gândea la surâsul lui Clark Gable.

Îl priveam cum urcă strada îngheţată, având de-acum un surâs etern întipărit pe buze.

— Seamănă cu un babuin căruia i se aruncă alune în Valea Pionierilor, îşi bătea Paša joc de el.

Alja-cârpă s-a mai dus de două ori la Cinematecă, datorită

biletelor pe care le căpătase în schimbul tonei suplimentare de cărbuni. După ce l-a văzut prima dată pe Clark Gable alături de Claudette Colbert, l-a revăzut, a doua oară, săru-tând o altă actriţă. Neputând suporta ideea ca Gable s-o înşele pe Claudette, s-a hotărât să nu mai pună piciorul la cinematograf.

În aceeaşi iarnă, s-au abătut asupra inimii mari şi a creierului micuţ ale lui Alija-cârpă nişte evenimente grave. În primul rând, Samka a fugit la Zagreb cu Mihajlo Ðorđević, un comis-voiajor. Pacostea asta şi asprimea iernii l-au împins pe Alija să bea şi mai mult decât obişnuia. Singurul lucru care-i mai încălzea inima, în afara rachiului de 50°, era amintirea lui Clark Gable şi a mustăţilor lui, care-l ducea cu gândul la sfârşitul fericit al filmului S-a întâmplat într-o noapte. Chibzuind la ghinionul care-l urmărise toată viaţa, Alija se întreba de ce nu-i dăruise Dumnezeu un socru deştept şi bogat, ca în acest film celebru. Aici, happy-endul consta în faptul că tatăl îşi împinsese fiica să fugă de la propria nuntă

53

ca să-şi găsească adevărata dragoste. În viaţa lui adevărată, nevasta îl părăsise fără să-şi ia rămas-bun.

La gară, unde Njego, Paša şi cu mine ţineam de şase pentru cei care vindeau la negru – Tomislav din cartierul Kovačića şi Deda din piaţa târgului –, călătorii se dădeau la o parte din calea lui Alija. Cu faţa înţepenită în surâsul lui obişnuit, trăsnea a rachiu.

Seara, continuam să-l urmărim pe strada Krajiška, strigând după el :

— Clark Gable îi spală chiloţii lui Claudette !

— Poa’ să ningă, poa’ să plouă, lui Alija i se rupe-n două !

răspundea el invariabil.

Ne strecuram îndărătul lui şi reluam în cor :

— Alija-cârpă spală chiloţi pentru o scârbă !

Se întorcea spre noi şi ne spunea :

— Clark Gable vă fute muma-n cur !

În acea noapte a nins.

Apoi a dat o ploaie şi în cele din urmă soarele a prins să

strălucească. Un soare înşelător, de martie, care a dispărut în grabă după un nor uriaş ce a adus din nou iarna.

În timp ce greutăţile vieţii îl chinuiau pe Alija-cârpă, la cinematograful Radnik rulau filme noi, mai uşurele. Vineri seara, la ora 23.00, tineretul venit din cartierele Kovača, Marijin Dvor şi Hrid se îmbulzea aici. După proiecţia filmului Ucide-i pe toţi şi fugi, a izbucnit o încăierare între Paša şi Kenan, de pe colina Koševo. În ciuda deznodământului dureros al caftelii, noi susţineam că Paša i-a tras-o lui Kenan.