— Cremă de ghete ! Senka, omul tău a luat-o razna ! s-a răstit atunci Šiba.

— Nu mai exagera, Murat, n-are cum să fie cremă de ghete ! a continuat Omerica, prefăcându-se că-l susţine pe Šiba, dar vrând de fapt să pună paie pe foc.

— Ba da, dragul meu, crema de ghete e cea mai eficientă.

Părul uman e făcut din proteine şi reacţionează violent la produse chimice. Crema de ghete nu e nocivă pentru sănătate, trebuie doar să fii atent şi să nu abuzezi.

Tata afişa un aer grav, precum actorul Bora Todorović când interpreta un rol de mafiot.

— Doamne, Murat, cum poţi să vorbeşti aşa ! s-a indignat mama.

— Cum adică „aşa“ ? a întrebat tata.

— Cum poţi să spui că-şi căneşte părul cu cremă de ghete ?

Eşti de-a dreptul impertinent.

Šiba a adăugat, cu o voce îndeajuns de puternică pentru a fi auzită de toată asistenţa şi de eventualul microfon de ascultare :

— Senka, nu e impertinent, e nebun. Pe vremuri, actorii se dădeau cu cremă de ghete ca să joace roluri de negri, dar preşedintele republicii nu poate să facă aşa ceva ! a explicat faimosul regizor, amintindu-şi de anii de pârnaie pe insula Goli otok, pe care îi făcuse pentru o chestiune mult mai măruntă decât această glumă despre părul lui Tito.

— Hai să cântăm, prieteni, nu ne sileşte nimeni să discutăm politică.

— Asta nu-i politică, Senka ! Nu vezi că ne iniţiem în tainele meseriei de frizer ? a insistat tata, precum un actor care-şi foloseşte ultimele resurse ca să stoarcă un zâmbet din partea publicului.

— Murat, te rog, încetează odată, pentru numele lui Dumnezeu ! Te implor !

În acest moment, mama îşi lua un aer grav şi arăta spre Šiba Krvavac, care nu părea câtuşi de puţin liniştit.

Omerica s-a apucat să cânte Au înflorit oare trandafirii din grădina mea ?.

85

După micul circ făcut de tata şi după găselniţa cu Tito şi crema de ghete, am profitat de ocazie şi l-am rugat pe Šiba să vină în camera mea. Atât aştepta :

— Ce rău au îmbătrânit ! mi-a spus. S-au ramolit de tot, Emir dragă, ferească-ne Dumnezeu !

I-am pus o întrebare care nu-mi dădea pace şi care l-a surprins. Vedeam tot soiul de filme, dar nu înţelegeam o grămadă de lucruri. Filmele lui despre prieteni în vreme de război îmi plăceau nespus. Mai cu seamă Podul, unde un soldat căra în spate un tovarăş de arme grav rănit la picior.

Acesta din urmă îşi ruga prietenul să-l lase în plata Domnului şi să fugă. Prietenul lui refuza să-l abandoneze şi-i răspundea :

„Niciodată, frăţioare“. Era un fel mai scurt de-a spune „fraţi până la moarte“, dar personajul folosea o formulă mai emoţionantă.

Mă străduiam să-i pun toate aceste întrebări lui Šiba nu atât de dragul de-a afla nişte răspunsuri, cât pentru a-i arăta că, în ciuda tuturor notelor mele de zero, nu eram chiar un idiot.

— Nene Šiba, jos pălăria pentru filmele dumitale despre partizani ! De ce însă, la noi în ţară, nimeni nu face un film de dragoste adevărat ?

— Păi, aşteptăm până când o să termini tu Academia de Film.

— Nu mă lua peste picior, zău aşa !

— De ce te-aş lua peste picior ?

— Eu, regizor ?

— Nu-i aşa de greu. La început înveţi câte puţin din toate, nu te specializezi în nici o materie. Ştii tot, tot şi nimic. La perfecţie.

— Şi una şi alta ?

— Exact. Trebuie doar să deprinzi meseria.

„Mi se potriveşte ca o mănuşă“, mi-am spus. „Oricum îmi vâr nasul peste tot şi vreau să aflu tot.“

— Şi meseria asta se învaţă într-o şcoală ?

— Da, şi din practică. Noi, aici, am învăţat totul deodată, ca asistenţi.

Cu obişnuita mea încăpăţânare, am insistat :

— Cum pot învăţa să fac un film de dragoste ?

86

— Ia zi-mi, voinicule, nu cumva te-ai îndrăgostit ?

— Nu, dar am fost îndrăgostit pe vremuri o dată şi jumătate.

Mi-am dat seama că apartamentul de o cameră şi jumătate în care am locuit avusese o influenţă hotărâtoare asupra vieţii mele amoroase.

— Cum poţi să te îndrăgosteşti o dată şi jumătate ?

— Uite că poţi ! Prima dată mi-a căzut cu tronc Snježana Vidović şi am sărutat-o de mai multe ori pe ascuns. A doua a fost Nevenka, şi i-am pus mâna pe sâni.

— Ce-ai făcut ?

— I-am pipăit sânii. Nimic altceva.

— Nimic altceva ? ! Bun, atunci înseamnă că a venit vremea să le faci pe-amândouă deodată : să te îndrăgosteşti şi să pui mâna pe sâni, să-i frămânţi aşa cum frământă femeile coca pentru cozonaci, şi-apoi să mergi până la capăt, adică

să faci chestia aia.

— Care chestie ?

— Păi, chestia aia când totul se întrepătrunde, când doi devin unu, când jumătăţile devin întreg.

Când am înţeles ce trebuia să fac, m-am simţit stânjenit şi m-am înroşit ca un rac.

— Un film de dragoste trebuie să fie o poveste contemporană. De fapt, o poveste clasică, dacă vrei, dar care, prin costume şi scenografie, să se petreacă în zilele noastre şi, în acelaşi timp, să exprime o problemă etern umană. Cei care se iubesc sunt doi, dar apare un al treilea care împiedică