— Oare nu poartă perucă ?
— Ismet, termină cu provocările ! i-a răspuns Šiba, ca să-i închidă gura.
— Nu-i deloc o provocare, vorbesc serios, ăla nu-i părul lui !
— Cum să nu fie ? Doamne apără şi păzeşte, cât de pizmaşi sunteţi voi, bărbaţii ! a spus Senka, băgându-se în vorbă.
— Haide, Senka, n-are nici o legătură cu pizma. Uită-te şi tu mai atent. Chiar nu e părul lui !
— Ba da, e părul lui, atât doar că şi l-a cănit, a intervenit nenea Omerica.
— Termină cu tâmpeniile ! a tunat Šiba arătând cu degetul spre lustră, fără să ne putem da seama dacă glumea sau dacă-i era teamă că e spionat.
Nu mai era panica aceea de pe vremea discuţiilor cu tata din Gorica. Pe-atunci făcea totul ca să nu fie auziţi şi să nu se înregistreze ce spunea tata. Când nu era chip altfel, îl întrerupea pe tata în mijlocul frazei şi începea să cânte în gura mare, până ce Murat amuţea.
— Cine spune tâmpenii, dom’le ? a întrebat nenea Omerica.
— Tu, Omerica !
— Nu spun deloc tâmpenii, pentru numele lui Dumnezeu !
Cum poate un om de vârsta lui să n-aibă nici un fir de păr alb ?
— Au apărut tot soiul de şampoane care acoperă firele albe ! a sărit Senka, luându-i apărarea lui Tito.
— Vrei să spui henna, nu-i aşa, Senka ?
— Maică Precistă, ştiu prea bine ce-i henna, fiindcă nu tu te vopseşti cu henna, ci eu !
— Uitaţi-vă, fir-ar să fie ! Nu e părul lui ! Părul lui n-a văzut picătură de henna, a insistat doctorul Lipa.
Tata, care stătuse deoparte până atunci, ceea ce, fiind vorba despre Tito, era destul de neobişnuit, a intervenit brusc în discuţie :
— Prieteni, Omerica are dreptate, aia nu-i culoarea lui naturală, s-a vopsit cu cremă de ghete !
84
— Cu ce ? N-am auzit ! a spus Senka.
— Cremă de ghete ! Senka, omul tău a luat-o razna ! s-a răstit atunci Šiba.
— Nu mai exagera, Murat, n-are cum să fie cremă de ghete ! a continuat Omerica, prefăcându-se că-l susţine pe Šiba, dar vrând de fapt să pună paie pe foc.
— Ba da, dragul meu, crema de ghete e cea mai eficientă.
Părul uman e făcut din proteine şi reacţionează violent la produse chimice. Crema de ghete nu e nocivă pentru sănătate, trebuie doar să fii atent şi să nu abuzezi.
Tata afişa un aer grav, precum actorul Bora Todorović când interpreta un rol de mafiot.
— Doamne, Murat, cum poţi să vorbeşti aşa ! s-a indignat mama.
— Cum adică „aşa“ ? a întrebat tata.
— Cum poţi să spui că-şi căneşte părul cu cremă de ghete ?
Eşti de-a dreptul impertinent.
Šiba a adăugat, cu o voce îndeajuns de puternică pentru a fi auzită de toată asistenţa şi de eventualul microfon de ascultare :
— Senka, nu e impertinent, e nebun. Pe vremuri, actorii se dădeau cu cremă de ghete ca să joace roluri de negri, dar preşedintele republicii nu poate să facă aşa ceva ! a explicat faimosul regizor, amintindu-şi de anii de pârnaie pe insula Goli otok, pe care îi făcuse pentru o chestiune mult mai măruntă decât această glumă despre părul lui Tito.
— Hai să cântăm, prieteni, nu ne sileşte nimeni să discutăm politică.
— Asta nu-i politică, Senka ! Nu vezi că ne iniţiem în tainele meseriei de frizer ? a insistat tata, precum un actor care-şi foloseşte ultimele resurse ca să stoarcă un zâmbet din partea publicului.
— Murat, te rog, încetează odată, pentru numele lui Dumnezeu ! Te implor !
În acest moment, mama îşi lua un aer grav şi arăta spre Šiba Krvavac, care nu părea câtuşi de puţin liniştit.
Omerica s-a apucat să cânte Au înflorit oare trandafirii din grădina mea ?.
85
După micul circ făcut de tata şi după găselniţa cu Tito şi crema de ghete, am profitat de ocazie şi l-am rugat pe Šiba să vină în camera mea. Atât aştepta :
— Ce rău au îmbătrânit ! mi-a spus. S-au ramolit de tot, Emir dragă, ferească-ne Dumnezeu !
I-am pus o întrebare care nu-mi dădea pace şi care l-a surprins. Vedeam tot soiul de filme, dar nu înţelegeam o grămadă de lucruri. Filmele lui despre prieteni în vreme de război îmi plăceau nespus. Mai cu seamă Podul, unde un soldat căra în spate un tovarăş de arme grav rănit la picior.
