72
- EVE CHASE -
— Stai jos, Hera, spune Rita, întrebându-se de ce a rămas acolo în picioare, cu un aer șovăielnic. Ce e?
— Am cules astea. Pentru mama, zice Hera aplecându-se și scoțând un mic buchet de flori mov-albăstrii din rucsac, pe care le răsfiră cu grijă pe masă. Crezi c-o să-i placă?
Ceva din privirea nesigură și neajutorată a Herei îi înmoaie inima Ritei. Își amintește brusc de propriile nesiguranțe acute și de singurătatea de la vârsta aceea, o vârstă ingrată, într-adevăr, prea mare pentru a se refugia în jocul cu păpușile, prea mică pentru a avea vreun control asupra propriei vieți. Simțind teama, dar și dorința de a deveni femeie. Având încă nevoie disperată de o mamă.
— O, Hera! Cum să nu-i placă? Lasă-mă să le pun în apă.
Rita aranjează florile într-un borcan de la geam.
— Dar eu nu i-am adus mamei flori, spune Teddy, care stă pe un scaun și respiră greu, iar părul negru, cârlionțat îi atârnă peste tricoul galben, decolorat de soare. Nu e corect ca Hera să-i dea flori și eu, nu.
Rita îi pune un sendviș pe farfurie și, aplecându-se spre el, taie coaja de la felia de pâine.
— Nu e un concurs, Teddy, îi spune cu blândețe.
Totuși, i se pare evident că, în timp ce sunt aliați când bântuie pe-afară, în casă frații sunt ca plantele, în competiție pentru căldura și lumina mamei.
— Eu m-am gândit prima, își revendică Hera întâietatea.
— Nu, tu le-ai cules pe ascuns.
Teddy încearcă să-i dea un șut în fluierul piciorului pe sub masă, dar ratează, pentru că nu ajunge până acolo. Dă la o parte felia de brânză din sendviș și linge doar sosul piccalilli. Trece un moment.
Rita se întreabă cum ar putea să-l înveselească și e gata să-i sugereze să caute setul de construcție Meccano, când Teddy întreabă:
— Mama are nevoie de flori pentru că se simte iarăși rău?
— Este… – îi e mai greu să-l mintă pe Teddy decât pe Marge – …
un pic prost dispusă.
73
- CASA DE STICLĂ -
Îl strânge ușor de umăr, ca să-l liniștească.
— Ăsta e codul, Teddy, spune Hera înainte s-o poată împiedica, apoi se întinde peste masă și șterpelește cojile de pâine. Știi tu pentru ce. Aruncă o privire spre Rita și, cu gura plină de pâine, protestează: Eu n-am de gând să-l mint!
Teddy își răsfrânge buza de jos și se înroșește tot, silindu-se să nu se smiorcăie ca un bebeluș în fața surorii lui.
— Dar vreau ca mama să fie sănătoasă.
— Cu timpul, o să fie, Teddy. Băiatul o privește absent. Rita își amintește că nici ea nu avea noțiunea timpului în copilărie. Lucrurile bune se petrec instantaneu. Cele plictisitoare durează la nesfârșit. Iar timpul nu rezolvă nimic, așa cum promit cei mari. Doar te face mai bătrân. Ia vino încoace.
Rita îl ia pe Teddy pe genunchi și îl îmbrățișează strâns. Miroase a murături, a pământ și a lână jilavă.
„Îi iubesc pe copiii ăștia”, se gândește, cu o senzație fizică, precum un pumn în stomac care o ia prin surprindere. Își vine în fire imediat.
Într-un an sau doi, Teddy o să fie trimis la internat, ca și tatăl său (Walter i-a spus odată sec că a urât fiecare minut petrecut acolo), iar ea o să fie uitată de ei toți, o să rămână doar o siluetă mare, neclară, în marginea fotografiilor de familie. Știe că asta e soarta bonelor: să
țină la copiii altora, apoi să sufere neștiute când jobul se termină. Dar mai știe că nici unii dintre copiii de care a avut grijă nu au însemnat pentru ea atât de mult ca Teddy și Hera. Și n-o să uite niciodată
greutatea exactă și senzația pe care o are ținându-l pe Teddy pe genunchi, felul în care se cuibărește în brațele ei. Sau ziua în care, pe când Jeannie era închisă la The Lawns, Teddy a venit la ea și i-a spus:
„Vrei să fii tu mama mea acum?”, iar ea și-ar fi dorit să-i răspundă că
da.
— Nu vrea să ne vadă, nu-i așa, Big Rita? întreabă Teddy, cu vocea încă marcată de lupta eroică împotriva lacrimilor. E prea bolnavă.
74
- EVE CHASE -
Rita știe că se gândește la The Lawns, la faptul că mama lui a dispărut iar. Nu poate suporta asta.
— Veniți cu mine amândoi.
Rita nu bate la ușă, ca nu cumva Jeannie să le spună s-o lase în pace. Hera și Teddy merg în urma ei, nesiguri dacă sunt bineveniți.
Sau ce față a mamei o să găsească astăzi.
Rita pune o tavă pe pat – lapte, sendvișuri, fursecuri –, apoi dă la o parte draperiile, stârnind un vârtej de praf în mijlocul încăperii.
