— De ce?
— Pentru că i-am promis Lordului Henry Wotton că
merg cu el.
— Nu o să scazi în ochii lui dacă n-ai să-ţi ţii promisiunea.
El îşi încalcă toate promisiunile. Te conjur să nu te duci.
Dorian Gray a râs şi a clătinat din cap.
— Te implor.
Tânărul a şovăit şi l-a privit pe Lordul Henry, care rămă -
sese lângă măsuţa de ceai şi-i urmărea cu un aer amuzat.
— Basil, trebuie să mă duc, a repetat Dorian.
— Foarte bine, a spus Hallward, lăsând ceaşca din mână
pe tavă. E târziu şi, cum trebuie să te îmbraci, nu mai pierde timpul. La revedere, Harry. La revedere, Dorian. Treci să mă
mai vezi. Vino mâine.
— Neapărat.
— N-ai să uiţi?
— Bineînţeles că nu, a protestat Dorian.
— Şi… Harry!
— Da, Basil?
— Adu-ţi aminte ce ţi-am cerut azi-dimineaţă în grădină.
— Am uitat.
62
— Am încredere în tine.
— Aş dori să pot avea şi eu încredere în mine, a răspuns Lordul Henry râzând. Vino, domnule Gray, trăsura mea aş -
teaptă afară, aşa încât te pot conduce până la dumneata acasă.
La revedere, Basil. A fost o după-amiază extrem de interesantă.
Când s-a închis uşa în urma lor, pictorul s-a lăsat pe o ca -
napea. Faţa lui avea o expresie îndurerată.
Capitolul 3
A doua zi, pe la douăsprezece şi jumătate, Lordul Henry Wotton a pornit din Curzon Street spre Albany, pentru a-i face o vizită unchiului său, Lordul Fermor, un burlac jovial, cu maniere cam necioplite, pe care apropiaţii îl socoteau egoist pentru că nu profitau cu nimic de pe urma lui, dar pe care societatea îl considera generos, pentru că oferea mese celor care îl amuzau. Tatăl său fusese ambasador la Madrid pe vremea când regina Isabella era tânără şi, încă nimeni nu auzise de Prim1; se retrăsese din serviciul diplomatic în urma unei capricioase indignări, pentru că i se refuzase postul de ambasador la Paris, pentru care se considera perfect în -
dreptăţit prin originea lui, indolenţa lui, engleza corectă a depeşelor diplomatice precum şi prin neobişnuita lui sete de plăceri. Fiul său, care i-a fost secretar, a demisionat odată
cu şeful său, hotărâre apreciată drept stupidă la vremea res -
pectivă şi câteva luni mai târziu, când a moştenit drepturile titlului, s-a dedicat studiului serios al marii arte a aristocraţiei de a nu face absolut nimic. Avea două case spaţioase în oraş, dar a preferat să locuiască în apartamente cu chirie, pentru că i se părea mai puţin complicat, iar mesele le lua, de cele mai 1 Juan Prim y Prats (1814-1870), general revoluţionar spaniol care a pus la cale lovitura de stat din 1868 pentru răsturnarea reginei Isabella.
64
multe ori, la club. S-a ocupat într-o oarecare măsură de minele lui de cărbuni din Midland, pretextând că această preocupare pentru o industrie murdară îi oferă unui gentleman avantajul de a putea să facă foc de lemne în sobele lui. Din punct de vedere politic era Tory, cu excepţia perioadelor când Tory erau la putere, şi atunci îi înjura că sunt o bandă de radicali.
Era un erou în ochii valetului său care îl teroriza şi, la rândul lui, îşi teroriza majoritatea cunoscuţilor. Numai Anglia ar fi putut produce asemenea specimen, dar el afirma întruna că
ţara se duce de râpă. Avea principii învechite şi se puteau spune multe în legătură cu prejudecăţile lui.
Când a intrat, Lordul Henry l-a găsit pe unchiul său înfă -
şurat într-o haină groasă de vânătoare, fumând trabuc şi bom -
bănind deasupra ziarului The Times.
— Bună, Harry, i s-a adresat bătrânul gentleman, ce vânt te aduce la ora asta matinală? Credeam că voi, tinerii dandy, nu vă sculaţi înainte de ora două şi nu sunteţi de văzut înainte de ora cinci.
