— Întâi, iată-ne fixaţi asupra datei evenimentului: 7 juni înseamnă 7 iunie, şi apropiind această cifră de numărul 62 din documentul englez, avem data completă: 7 iunie 1862.

— Foarte bine! exclamă lady Helena. Mai departe, John!

— În acelaşi rând, reluă tânărul căpitan, se găseşte cuvântul Glas, care, dacă îl alăturăm cuvântului gow din primul document, ne dă Glasgow. Deci e vorba, evident, despre un vas din portul Glasgow.

— Asta-i şi părerea mea, răspunse maiorul.

— Al doilea rând din document lipseşte în întregime, continuă John Mangles. Dar în cel de-al treilea văd două cuvinte însemnate: zwei, adică doi, şi atrosen, sau mai binezis matrosen, care în germană înseamnă „marinari”.

— Adică, întrebă lady Helena, ar fi vorba de un căpitan şi doi marinari?

— Probabil, răspunse lordul Glenarvan.

— Vă mărturisesc, milord, reluă căpitanul, că următorul cuvânt, graus, mă pune în încurcătură. Nu ştiu cum să-l traduc. Poate că cel de-al treilea document o să ne lumineze. În ceea ce priveşte ultimele două cuvinte, ele se explică uşor. Bringht ihnen înseamnă „daţi-le”; alăturând cuvintele acestea de cuvântul englez corespunzător, adică cuvântul assistance, aşezat ca şi ele în al şaptelea rând al documentului, expresia „daţi-le ajutor” se deduce de la sine.

— Da! Daţi-le ajutor, spuse Glenarvan, dar unde se găsesc aceşti nenorociţi? Până acum n-am aflat nici unde se găsesc şi nici locul catastrofei.

— Să sperăm că documentul francez va fi mai clar, spuse lady Helena.

— Să vedem documentul francez, răspunse Glenarvan, şi fiindcă toţi cunoaştem limba franceză, eforturile vor fi mai uşoare.

Iată o copie după cel de-al treilea document:

— Sunt şi cifre! exclamă lady Helena. Uitaţi-vă, domnilor, uitaţi-vă!

— Să procedăm metodic, spuse lordul Glenarvan, şi să începem cu începutul. Îngăduiţi-mi să însemnez pe rând cuvintele risipite şi incomplete.

— De la început, de la primele litere, văd că e vorba de un vas cu trei catarge, al cărui nume ni s-a păstrat în întregime, datorită documentului scris în limba engleză şi celui în limba franceză: Britannia. Dintre cele două cuvinte următoare, gonie şi austral, numai austral, numai cel din urmă are un înţeles pe care-l pricepeţi cu toţii.

— Iată un amănunt de preţ, constată John Mangles. Naufragiul s-a petrecut în emisfera australă.

— Cam vag, spuse maiorul.

— Mai departe, reluă Glenarvan. Cuvântul abor e rădăcina verbului francez aborder, adică a trage la ţărm. Nenorociţii aceia au tras la ţărm undeva. Dar unde – contin! Să fie un continent? Cruel!

— „Crud”! exclamă John Mangles, iată explicaţia cuvântului german graus… grausam… „crud”…

— Mai departe, mai departe! îl îndemnă Glenarvan, al cărui interes creştea pe măsură ce sensul cuvintelor trunchiate se refăcea din documente. Indi… marinarii vor fi fost oare aruncaţi în India? Ce înseamnă cuvântul ongit? A, „longitudine”! Iată acum latitudinea: 37°11’. În sfârşit, iată o indicaţie precisă.

— Dar lipseşte longitudinea, observă Mac Nabbs.

— Nu poţi avea totul, dragul meu maior, interveni Glenarvan – dar un grad precis de latitudine e ceva. Hotărât, acest document francez e cel mai complet din toate trei. Evident că fiecare dintre ele reprezintă traducerea cuvânt cu cuvânt a celorlalte, căci toate conţin acelaşi număr de rânduri. Trebuie deci să le unim acum, să le traducem într-o singură limbă, ca să obţinem înţelesul lor cel mai probabil, cel mai logic şi cel mai explicit.

— Vei face traducerea în franţuzeşte, în englezeşte, sau în nemţeşte? întrebă maiorul.

— În franceză, se hotărî Glenarvan, pentru că cea mai mare parte din datele importante s-au păstrat în această limbă.

— Milord are dreptate, spuse John Mangles. În plus, limba ne este cunoscută.

— Ne-am înţeles. Am să reconstitui documentul, adunând resturile de cuvinte şi frânturile de frază, respectând intervalele care le despart, completând pe acelea al căror sens este sigur; le vom compara şi apoi le vom judeca.

Glenarvan puse mâna pe toc şi, câteva clipe mai târziu, le arătă prietenilor o hârtie pe care erau scrise rândurile următoare:

În clipa aceea, un marinar îl anunţă pe căpitan că Duncan intră în golful Clyde, şi-l întrebă ce ordine are de dat.

— Ce aveţi de gând să facem? îl întrebă John Mangles pe lordul Glenarvan.

— Să ajungem cât mai repede la Dumbarton, John. Pe urmă, în timp ce lady Helena se va întoarce la Malcolm-Castle, mă voi duce la Londra să predau Amiralităţii documentul.

John Mangles dădu ordine în consecinţă şi marinarul le transmise secundului.

— Prieteni, spuse Glenarvan, acum să ne continuăm cercetările. Suntem pe urmele unei mari catastrofe. Viaţa câtorva oameni depinde de iscusinţa noastră. Să ne punem deci mintea la contribuţie şi să găsim cheia enigmei.

— Suntem gata, scumpul meu Eduard, răspunse lady Helena.

— Mai întâi, reluă Glenarvan, trebuie să ţinem seama de trei lucruri, bine precizate în acest document: 1) faptele pe care le cunoaştem; 2) acelea pe care le putem presupune; 3) acelea pe care nu le ştim. Ce ştim? Ştim că la 7 iunie 1862 vasul Britannia din Glasgow s-a scufundat; că doi marinari şi căpitanul au aruncat documentul în mare, la 37°11’ latitudine şi că cer ajutor.

— Perfect, replică maiorul.

— Ce putem presupune? reluă Glenarvan. Întâi, că naufragiul a avut loc în mările australe şi, imediat după aceasta, vă atrag atenţia asupra cuvântului gonia. Nu indică oare numele unei ţări?

— Patagonia! strigă lady Helena.

— Fără îndoială, dar e străbătută Patagonia de paralela 37? întrebă maiorul.

— E uşor de verificat, răspunse John Mangles, desfăşurând pe masă harta Americii de Sud. Aşa e! Patagonia este atinsă tocmai de paralela 37°, care taie Araucania, străbate pampasul pe la nordul ţinuturilor patagoneze şi se pierde în Atlantic.

— Bine. Să ne continuăm deducţiile. Cei doi marinari şi căpitanul abor… abordează unde? Contin… Ce se întâmplă cu ei? Aveţi aici două litere providenţiale pr… care vă lămuresc asupra soartei lor. Nefericiţii sunt prinşi sau prizonieri. De către cine? De către nişte indieni cruzi. V-aţi convins? Cuvintele nu umplu de la sine spaţiile goale? Documentul nu se limpezeşte în faţa ochilor dumneavoastră? Mintea nu vi se luminează?

Glenarvan vorbea cu multă convingere. În ochii lui se citea o încredere desăvârşită. Înflăcărarea lui se transmitea ascultătorilor. Toţi strigară într-un singur glas: „Sigur, sigur!”

Lordul Eduard continuă după o clipă:

— Toate aceste presupuneri îmi par foarte plauzibile. După mine, catastrofa a avut loc pe coastele Patagoniei. Dealtminteri, voi întreba la Glasgow care era destinaţia Britanniei, şi vom şti dacă vasul a putut fi târât în aceste ţinuturi.

— A, n-avem nevoie să căutăm atât de departe, răspunse John Mangles. Am aici colecţia Mercantile and Shipping Gazette, care ne va furniza indicaţii precise.

— S-o vedem, s-o vedem! spuse lady Glenarvan.

John Mangles luă un teanc de ziare din anul 1862 şi începu să le răsfoiască grăbit. Cercetările lui nu durară mult şi în curând citi tare, cu satisfacţie: „30 mai 1862, Peru! Callao! cu o încărcătură pentru Glasgow, Britannia, căpitanul Grant”.

— Grant, strigă lordul Glenarvan, îndrăzneţul scoţian care a voit să întemeieze Noua Scoţie în mările Pacificului!

— Da, răspunse John Mangles, acela care în 1861 s-a îmbarcat la Glasgow pe Britannia şi despre care nu s-a mai primit nicio ştire.