trebuie să descopăr o filieră de ieşit din Franţa, acolo voi avea ceva mai multe şanse decât aici, în inima Berryului.

Slujba mea, la Clermont, nu-i chiar atât de lipsită de interes : trebuie să pun pe roate din nimic un birou pentru expedierea coletelor pentru prizonierii de război, aflati sub egida Partidului Socialist Francez. Nu-i cine ştie ce treabă genială, dar cel puţin prezintă meritul că nu ţine de rutină.

Mai întâi trebuie să descoperi surse de aprovizionare, ceea ce nu-i puţin lucru, apoi să faci coletele şi să le trimiţi cu regularitate Îndeletnicirea asta de băcan mă pune în legătură cu toată fauna din 67

Edgard Thomé – Parasutati in infern

Clermont : auverniaţi şi refugiaţi, funcţionari, oameni politici pro-Vichy, oameni politici anti-Vichy, petain-işti fanatici, politicieni făra slujbă, care au reconstituit, în jurul colonelului La Rocque, o micuţă

curte intrigantă şi nebunatică, alcătuită din emigranţi în pană de venituri. Navighez printre doamne de la operele de binefacere, printre directori de uzină şi băcani angrosişti.

Ţoată mişunarea asta de interese egoiste, de sentimente-meschine, de uşurătate burgheză, de laşitate pretenţioasă mă deprimă

mai curând decât mă irită, dar ar trebui să fiu al naibii de ghinionist ca să nu pic într-o bună zi, printre contacte atât de diferite, peste cel care mă va călăuzi fie şi indirect, spre Londra. Patimile stârnite de incidentul de la Mers-el-Kébir26 au constituit o revelaţie: cei care, după

masacru, au rămas pro-englezi, merită să fie cu deosebire cultivaţi.

Cine ştie ? Unuia dintre ei îi va veni intr-o bună zi vreo idee, va găsi vreo combinaţie, vreo cheie, care să deschidă poarta spre larg.

Despre rezistenţa internă încă nu poate fi vorba. Francezilor din zona liberă le e gândul la cu totul altceva : poţi să vorbeşti despre mica patiserie, unde se mai distribuie încă ecleruri fără cartelă, şi vei avea un auditoriu, dar nu te hazarda să pomeneşti despre ocupaţie !

― Intîi şi-ntîi, că Mareşalul ştie el ce face !..; Trec săptămânile, in disperare, toate la fel. Sunt ca barzaunele în spatele ferestrei, orbecăind în gol, în căutarea derizorie a unei ieşiri.

Intr-o zi, când prânzeam cu un camarad într-o braserie din 26 Port din Algeria care, dupa armistitiul din 22 iunie 1940, adapostea o parte importanta a flotei franceze, Anglia, de teama ca vasele sa nu cada in mainile Germaniei naziste, il someaza pe generalul Gensoul, la 3 iulie 1940, sa conduca flota spre Insulele Antile. La refuzul acestuia si a generalului Vichy, englezii bombardeaza flota franceza nimicind-o.

68

Edgard Thomé – Parasutati in infern

Place de Jaude, îmi dau drumul şi încep să-i zugrăvesc pe francezi în nişte culori cu totul lipsite de tandreţe, dată fiind resemnarea, pasivitatea şi prostia lor, de vreme ce înghit fericiţi toată demagogia propagandei. Am vorbit cam tare, încât unul dintre vecinii noştri se simte îndreptaţit să intervină în discuţie. Fireşte, îl reped : aşa a avut loc primul meu contact cu Roger Wybot, care va deveni unul dintre responsabilii cei mai de vază şi mai eficienţi ai contraspionajului nostru.

Pentru moment, recrutează oameni pentru Centrul de informaţii şi studii. E un soi de poliţie paralelă, creată de colonelyul Groussard, fost firector al şcolii militare de la Saint-Cyr. Wybot îmi spune că, într-adevăr, e vorba de o excelentă acoperire în vederea formării cadrelor unei viitoare armate clandestine. Nu-i nevoie să

desfăşoare prea multă elocinţă, perspectiva mă seduce.

Desigur, nu-i chiar deschiderea căutată de mine, dar e în orice caz, o ipoteză de lucru rezonabilă, un fel de premiu de consolare.

69

Edgard Thomé – Parasutati in infern

Partea a doua

AGENTUL SECRET

CATEGORIA "AMATORI"

Am intrat în grupul condus de Wybot la Aurillac. Aici dau peste vreo şase ofiţeri în concediu de armistiţiu, foşti camarazi de şcoală sau de regiment, care mă întâmpină cu multă simpatie. Grupul acesta va da patru participanţi la Eliberare ceea ce e de ajuns pentru a demonstra că, în ciuda aparenţelor suntem fideli ai guvernului de la Vichy, ci doar imprejurarile ne-au impus, pentru a putea lupta împotriva nemţilor, să ne înrolăm sub un pavilion de complezenţă.

Din păcate, nici pavilionul, nici marfa pe care o acoperă nu vor rezista primei încercări de forţă: arestarea lui Laval, de care Groussard n-a fost străin, antrenează dizolvarea Centrului de Informaţii şi Studii şi, pentru a evita orice complicaţie cu poliţia din Vichy, ne separăm 70

Edgard Thomé – Parasutati in infern

imediat, cât se poate de hotătîţi să ne revedem după ce valurile se vor fi potolit şi să ajungem la Londra împreună. Trec câteva săptămâni până să ne putem iar întâlni la Toulouse. Zadarnic încercăm sa descoperim un drum spre Spania. Toate filierele ne conduc spre un eşec. Am făcut turul tuturor mitomanilor şi, fără îndoială, al tuturor agenţilor provocatori din regiune. La fiecare tentativă, scândura s-a dovedit a fi putredă.

Descurajaţi, am aterizat la Marsilia, unde Wybot tocmai a fost afectat la BMA.

Biroul de misiuni antinaţionale nu e altul decât Biroul 5 SR27 de pe vremuri, care si-a schimbat denumirea.

Nu ştiu care sunt exact atribuţiile lui Wybot. Noi îi dăm ascultare încrezători, iar eu îmi încep, fără să-mi dau prea bine seama, ucenicia clandestinităţii.

Îmi petrec zilele ca toţi ceilalţi pierde-vară de vârsta mea, adică

mulţimea de tineri nematurizaţi încă şi fără lujbă, pe care limbajul zilei îi desemnează sub numele de zazous. Pot citi în voie, pot să mă

duc la cinema, pot să-mi petrec după-amiezele la plajă. Noaptea, fac echipă impreuna cu Gaston Tavian şi Georges Descroizette. Sunt doi adjutanţi şefi de artilerie, încă tineri, din fostul regiment al lui Wybot.

Iubind pătimaş calul, au preferat să participe la concursurile hipice decât să urmeze o şcoala de ofiţeri. Gaston, grav rănit de trei lovituri de pumnal la câtiva milimetri de inimă în timpul campaniei din Rif28 a 27 Service de reseingnément = Serviciul de informatii 28 Război purtat de colonialiştii francezi, care instituiseră în 1912 protectoratul lor asupra Marocului, împotriva Republicii Rif,

creata în urma răscoalei armate a lui Abd-el-Krim (1921―1926).

71

Edgard Thomé – Parasutati in infern

primit, la nouăsprezece ani, medalia militară „post-mortem". Şi-a venit în simţiri pe patul de moarte, în timp ce generalul îi prindea panglica la piept... Şi generalul a dus înapoi zdrângănica ! Amândoi vor termina războiul cu gradul de căpitan. Ceea ce ei nu cunosc din viaţa de ostaş

şi din viaţă nu merită osteneala să fie reţinut. De la Aurillac, m-au luat sub aripa lor ocrotitoare, ca pe un frate mai mic, încă neştiutor, şi, dacă

mai târziu am ajuns un ofiţer onorabil, o datorez în mare parte educaţiei făcute de ei.

În fiecare noapte, scoatem camioane cu arme şi material din arsenalul de la Toulon şi ne duceam să-l răspândim în cele patru colţuri ale Provenţei după cum erau aşezate formele complice.

Prin mijlocirea lui Groussard, Wybot a putut lua legătura cu Fourcaud. E un maior trimis de generalul de Gaulle ca să constituie în Franţa reţeaua de informaţii. La 3 aprilie 1941, suntem în mod oficial integraţi echipei lui şi înregistraţi la Londra ca angajaţi voluntari în Forţele Franceze Libere.

Acum dispunem de-o legătură prin radio, de câteva arme şi de foarte puţini bani, dar suntem în rezistenţă pe de-a-ntregul, cel puţin aşa credem noi. Suntem convinşi că-i vorba doar de-o etapă, şi avem promisiunea că ea va duce, cât de curând, la plecarea în Anglia şi la încadrarea noastră în rândul forţelor combatante. Mi-ar plăcea să fiu pilot de vinătoare, nu pentru că o vocaţie irezistibilă m-ar îndemna, dar e mijlocul cel mai rapid, după părerea mea, de-a fi imediat util şi-a începe să mă răfuiesc cu ocupanţii.

Pînă atunci, ne îndeplinim treburile ce ne sunt date : legături, dusul scrisorilor, contacte diverse, toate acele activităţi multiple şi în aparenţă dezlânate pe care le comporta viaţa unei reţele la nivelul unui 72

Edgard Thomé – Parasutati in infern

executant subaltern. Gaston, Georges şi cu mine camuflăm în continuare arme, cu complicitatea activă a armatei de armistiţiu.

Viret, ofiţerul de legătură care ne, supervizează, e un rezervist de la marină, marsiliez bun de gură şi căruia-i place să facă pe caidul.

E în legătură cu lumea interlopă din Marsilia, îşi are tacâmul lui la Carbone, şi aduce mai curând a gangster de cinema, ale cărui ticuri le cultivă, decât a ins responsabil cu vreo misiune cât de cât secretă.

Vorbeşte despre sine cu o nespusă complezenţa, îşi etalează Beretta29