Următorul avion cu direcţia Londra nu are disponibile decât două locuri. Le vor ocupa acoliţii mei care trebuie să raporteze neîntârziat despre misiunea lor. În ceea ce mă priveşte, mă voi îmbarca pe ascuns pe o navă comercială ce se îndreaptă spre Gibraltar, unde se va alătura unui convoi în curs de formare.
Dacă te-ai lua după comunicatele germane ai fi ispitit să crezi că
întreaga marină britanică este scufundată, aşa că rada portului Gibraltar, cu sutele ei de nave ancorate şi legănîndu-se pe hulă, reprezintă, prin contrast, un spectacol de-a dreptul reconfortant.
Crucişătoare, torpiloare, corvete, nave de comerţ, avisos31 şi dragoare de mine, toate cu pavilionul fluturând în vânt, alcătuiesc o adevărată
chermesă, deasupra căreia se clatină baloanele de baraj argintii.
Două zile, atât cât să mă familiarizez cu echipajul lui şi cei câtiva pasageri, apoi El Pelayo porneşte în larg si scîrţâind din încheieturile-i bătrâne, îşi ocupă locul în convoiul ce se aliniază.
Aproape trei săptămâni până să ajungem la Liverpool !
Măsurile de securitate ne silesc să facem zigzaguri lungi, care ne 31 Aviso (span.) = vas de război uşor şi cu deplasament foarte rapid, care transmite ordinele (vas-curier). (N. t.)
81
Edgard Thomé – Parasutati in infern
plimbă la sute de mile spre vest, ca să evităm bombardierele şi submarinele germane din bazele de pe coasta Franţei.
În cea de a cincea zi, nava din spatele nostru face explozie în zorii zilei. Se scufundă în câteva secunde, dispărând cu oameni şi bunuri. Vreo mină rătăcită, probabil.
Mult mai târziu un Focke-Wulf32, cu rază lungă de acţiune, survolează convoiul. Artileria antiaeriană se dezlănţuie pe toate punţile, în timp ce la tribordul unei corvete îşi ia zborul un avion de vânătoare catapultat. Urcă vertical spre bombardier, se înalţă deasupra lui şi se plasează, cât se poate de clasic între soare şi el.
În câteva secunde, totul e terminat, Focke-Wulf-ul cade în ocean. Atunci vânătorul ne survolează şi-şi înclină aripile în semn de victorie.
Aflându-se prea departe de-o porţiune de uscat prietenă, pilotul abandonează avionul şi sare. Invingător şi învins se cufundă în aceeaşi baie : alegorie a finalului de război.
Zece baleniere se îndreaptă spre paraşuta ce coboară încet.
Operaţie de rutină pentru marinari, spectacol fantastic pentru profanul de mine. Ofiţerul de cart pe care l-am urmat pe dunetă comentează
laconic :
— Vezi şi dumneata pe ce se duc impozitele luate de la noi !
Neobosit, cu o îndărătnicie specific englezească, vasele din convoi spintecă hula Atlanticului. La un semnal, navele schimbă
compasul, apoi îşi reiau mersul eşalonat. Toată această putere liniştită
şi încurajatoare, seninătatea conversaţiilor în careu, intervenţia 32 Avion Focke-Wulf 200(Condor), cvadrimotor de recunoastere indepartata si bombardier.
82
Edgard Thomé – Parasutati in infern
fulgerătoare a avioanelor de vânătoare ce ne protejează e deja întreaga ambianţă a Angliei aflată în război.
Maulevrier, locotenentul care are în grijă sa-mi perfecţionez engleza, a fost torpilat de trei ori, dar trebuie să insişti mult ca să-l faci să-şi povestească viaţa.
— Bah !... chestie de obişnuinţă.
I se pare cu mult mai urgent să-mi îmbogăţească vocabularul cu toate expresiile deocheate, limbajul maritim englez dispunând de un florilegiu unic în acest domeniu. Când debarcăm la Liverpool, engleza mea clasică e la fel de lacunară, în schimb dispun de un argou ultra bogat, ce le face să tresară pe matroanele respectabile, ori de câte ori, cât se poate de nevinovat, încerc să-l plasez în conversaţie.
Regăsesc, la Liverpool, spectacolul oferit de străzile din Dunkerque : schelete de hangare bombardate, coşuri de uzină
inexplicabil de intacte în mijlocul unui decor de ruine, porţiuni ample de clădiri făcute una cu pământul. Portul însă debordează de-o activitate ordonată şi neobosită ; tot acel du-te-vino al tractoarelor care manipulează prundişul, necurmata mişcare a macaralelor, rotirea camioanelor ce-aduc marfa pe cheiuri, întreagă acea mişcare neostoită
şi coerentă stă mărturie a unei naţiuni care n-a abdicat şi care, asemeni unui muşuroi de furnici zdrobit, fără a deznădăjdui, începe iar să-şi rânduiască viaţa.
Trenul de noapte m-a dus la Londra. N-am văzut nimic din peisaj, cufundat în black-out33, şi-am rămas cu impresia că tot timpul am mers printr-un tunel. Eu însă am ajuns la ieşirea din propriul meu tunel : după un an şi trei luni de căutare, de speranţe, de eşecuri, de 33 Camuflaj
83
Edgard Thomé – Parasutati in infern
decepţii şi sfâşiere sufletească, în sfârşit... libertatea !
Am jurat că voi ajunge la Londra şi iată-mă ajuns.
O clipă, nu-i chiar atât de simplu : împreună cu alţi câţiva francezi întâlniţi la Liverpool, suntem întâmpinaţi la coborâre de către poliţia militară. Cu multă curtoazie, dar şi cu tot atâta fermitate, suntem îndreptaţi spre „Patriotic School". Ferestrele mate ale vehicolului ce ne transportă opresc privirile curioase şi, fără a fi putut vedea ceva din oraş, iată-ne ajunşi într-un colegiu dezafectat, în mijlocul a sute de persoane care se plimbă pe sub arcadele mănăstireşti.
E un turn Babel unde se încrucişează toate limbile continentului. Prind în tăcere crâmpeie de polonă, conversaţii în valonă, înjurături alsaciene... Ce caut eu aici ?
„Patriotic School” e un centru de triere pentru straini. Poţi rămâne aici zile, săptămâni, luni poate, dacă nu i-ai satisfăcut pe deplin pe inchizitorii de la Intelligence Service.
Călător fără bagaje, sunt îndrumat spre un dormitor cu vreo douăzeci de locuri, a cărui simplă vedere face să mi se ridice părul măciucă. A, nu ! Nu mai vreau să stau iar ca în dormitorul comun al Regimentului 8 de Zuavi ! Am avut norocul, să scap de ergastulele34 spaniole, aşa că n-am chef să putrezesc într-o temniţă
