englezească. Am să fac atâta tărăboi, încât să-i silesc să se ocupe de mine...
— N-am de gând să dorm aici în seara asta !
— Crezi ? mă întreabă un vecin francez, cu un aer trist.
Toţi cei de-alde Dupont-Durant sunt la fel : când au intrat la 34 temniţă, (span.)
84
Edgard Thomé – Parasutati in infern
apă, primul lor gând e nu să scape de-acolo, ci să-i pizmuiască întâi de toate pe cei care încearcă s-o facă. Nu numai că o cred, dar sunt în stare să fac şi prinsoare !
— Cinci lire ?
— S-a făcut !
Il atac numai decât pe un căpitan care hoinăreşte prin curte :
— M-am angajat la Forţele Franceze Libere din aprilie trecut.
Am ştiri pe care trebuie să le transmit urgent statului major al FFL...
Vreau să ies de-aici numaidecât !
Mă ascultă cu un aer blazat. E atât de obişnuit cu tot felul de mitomani, de maniaci care scornesc fel de fel de aiureli...
— Bine, bine, vedem noi !
— Ba nu, nu vedem noi ! Ci să vedem chiar acum. Nu-mi mai vorbiţi ca unui debil mintal, pe care trebuie să-l calmezi. Nu pot tolera să fiu vârât într-o închisoare, fie ea şi confortabilă. Doar n-am scăpat din ghearele nemtilor ca să mă pomenesc privat de libertate în Anglia.
Probabil ş-a produs o greşeală de orientare pe undeva. În sfârşit, vă
costă ceva dacă-i telefonaţi maiorului Passy, şeful SR francez? Nimic dacă o faceţi, dar poate veţi avea parte de unele mici neplăceri, dacă n-o faceţi. Sosesc din Franţa şi aduc informaţii preţioase pentru el.
Probabil că nu l-am convins, dar m-am străduit să fiu convingător.
― De acord... Nu-i de-resortul meu, dar am să te conduc la persoana pe care cazul dumitale o poate interesa.
Osborne, căruia mă prezintă, e un civil plin de urbanitate, îmbrăcat cu perfecţiunea unei gravuri ce reprezintă moda englezească.
Are înfăţişarea unui tinerel nevinovat, nu prea viclean şi puţin frivol 85
Edgard Thomé – Parasutati in infern
dacă-l judeci după haine : grija lui de căpetenie pare a fi fost să-şi asorteze cravata cu şosetele şi batista albă de la buzunar cu albul cămăşii. Cu atât mai rău pentru victimele lui, dacă-l judecă aşa. E unul din confesorii cei mai subtili şi mai suciţi din câţi voi cunoaşte vreodată.
Uşurinţa şi lipsa de accent cu care vorbeşte franceza te descumpănesc. Pune o grămadă de întrebări, în aparenţă neînsemnate, lasă să se lege conversaţia între două sorbituri de ceai, excelent altminteri, apoi se întoarce dintr-o dată la o întrebare dinainte, într-o formulare nouă. Cum nu am nimic deosebit de ascuns, după două
ceasuri se declară mulţumit şi liniştit cât priveşte faptul că într-adevăr sunt cel care pretind a fi.
-Excelent... am să telefonez serviciilor maiorului Passy. A, apropo de asta... Ce fel de informaţii îi aduceţi ?
Jos pălăria, domnule Osborne ! Numai că Gaston Tavian, cu viclenia lui hîtră de ţăran burgund, a vegheat la educaţia mea : „N-o să
pierzi niciodată nimic dacă o să te dai mai şmecher decât eşti, asta-i măguleşte pe superiori şi-i zăpăceşte pe duşmani".
Nu ştiu dacă am forţat nota înzestrărilor mele naturale dar, pe cât se pare, am reuşit : dragul de Osborne mă crede mult mai tâmpit decât sunt convins eu personal că sunt.
— Păi, cred că maiorul Passy vă va vorbi el singur despre asta.
Osborne, ca un judecător corect, dă de înţeles că am marcat. Se întreabă, desigur, dacă nu m-a subestimat un pic şi dacă nu cumva l-am cam dus de nas încă de la începutul conversaţiei noastre.
Prea târziu, iepuraşule ! O maşină a şi pornit la drum ca să mă
ducă la statul-major francez, iar eu părăsesc „Patriotic School" patru 86
Edgard Thomé – Parasutati in infern
ore după ce i-am călcat pragul, mai bogat cu cinci lire, pe care pizmaşul meu partener de prinsoare mi le întinde codindu-se.
9
FRANŢA LIBERĂ
Jöel Le Tac mă aşteaptă şi se ocupă de treburile mele. El e un obişnuit al casei şi mă lasă să profit cu dărnicie de pe urma experienţei lui. Nu numai că am evitat dormitorul de la „Patriotic School" dar englezii, datorită lui, mă cazează la Grosvenor House, un palace pentru texanii înstăriţi, care dă spre Hyde Park.
E de-ajuns să apeşi pe butonul potrivit, ca în aceeaşi clipă să se ivească un fecior, o lenjereasă, un groom cu whisky sau băiatul de la etaj, aducând platoul cu prânzul. Banii sunt de prisos : o semnătură în josul notei, şi Tezaurul britanic se va ocupa de amănuntele astea vulgare.
