Edgard Thomé – Parasutati in infern
— La revedere, ţâncule... Orice ţi s-ar întâmpla, bătranul Sticky o să vină să te caute.
— La revedere, puşlama bătrână... Mai curând mă întorc înot. În sănătatea ta !
Nu voi afla decât după sfârşitul războiului vestea morţii lui, la întoarcerea dintr-o misiune în Franţa. Lysanderul lui a fost doborat de antiaeriana germană.
...Focurile de poziţie clipesc pe pistă. Elicele, la ralanti, vântură
aerul îngheţat de decembrie. Ne îmbarcăm, şi cu mine, singurii pasageri ai unui Halifax, bombardier anonim al unei escadrile de bombardament. Vom zbura în grup până în interiorul Franţei, apoi aparatul nostru se va detaşa, ca să coboare spre Châteauroux.
Faci cuie în carlinga asta. Vârîţi în hamurile noastre, picotim, legănaţi de ritmul motoarelor. O mică lampă albastră, ca pentru veghea unui bolnav, luminează masa navigatorului, absorbit în calculele lui. Regleta cursorului se duce şi vine pe hartă. Navigatorul face însemnări pe care dispatcher-ul le transmite pilotului. Adorm.
Dispatcher-ul mă trezeşte : ceaşca de ceai a tuturor deşteptărilor englezeşti. Survolăm ultimii kilometri înainte de linia de demarcaţie.
În clipa asta, antiaeriana ne prinde în proiectoarele ei. Avionul îşi continuă cursa, e finalul traseului, nici vorbă nu poate fi să deviezi cu o linie. Obuze explodează destul de departe, ca o tafta pe rare ai rupe-o. Urâtă experienţă să zbori la bordul unui bombardier care e bombardat ! Nu mă gândesc la noi care vom sări, ci la pilot şi la echipajul lui, care vor sluji drept ţintă la întoarcere. Bieţii de ei !
În mod normal, procedeul e categoric : ajuns deasupra obiectivului, radiotelegrafistul sare primul, ca să-i fie cât mai-la-114
Edgard Thomé – Parasutati in infern
îndemânâ : postul, legat în suspante; îi complică in mod periculos manevrele, şi se cade să aibă de partea lui toate şansele. Avionul trasează apoi un cerc complet care-l readuce iar deasupra terenului.
Atunci ofiţerul, şeful misiunii, sare la rândul lui.
Ar fi o prostie să prelungim riscul si îi transmit pilotului că voi sări imediat după transmiţător.
— Nu sunt de acord... E contrar regulamentului.
— Fii drăguţ şi dă-l încolo de regulament. Aş fi dezolat să văd cum voi ardeţi, în timp ce eu m-aş afla bine mersi pe pământ. Fă-o pentru mine... Şi apoi, de acord sau nu, eu tot o să sar. Aşa că mai bine spui „da".
— OK, de acord !
— Întoarcere bună !
— Action stations, Go !
Jö Piet a trecut prin trapă, încă pe jumătate, adormit,iar eu l-am urmat fără să aştept.
În graba mea, nu m-am supravegheat să stau cât se poate de ţeapăn, stângherit de altfel de raniţa ajunsă aiurea, în dreptul burţii. Cobor eu capul în jos, cu un picior prins în suspante. Incerc eu să mi-l scot, dar am sărit de la foarte mică înălţime.
Cu capul înainte, împung pământul îngheţat, fără să mă fi putut restabili în poziţia bună.
Când îmi recapăt cunoştinţa, o jumătate de secol ma târziu, nu-mi mai amintesc de nimic. Sângele îmi curge din nări şi din urechea dreaptă ; îl simt şi în gură.
Ce mi s-o fi întâmplat ? Nu-mi pot aminti. Mi-e rău, fiecare bătaie a inimii îmi explodează ca un gong în cap şi nu izbutesc să dau 115
Edgard Thomé – Parasutati in infern
de nici un fir : amnezie totală.
La plecare, mi s-a făcut cadou o sticlă de whisky de argint, de formă rotunjită, ca să se muleze pe fesă. O simt în buzunarul-revolver ; automat, o scot şi-o beau pe jumătate.
Alcoolul mă zgâlţâie un pic, creierul mi se pune cu greu în mişcare : mi-am dat drumul cu paraşuta... Sunt la Ringway... Dar de ce nu e nimeni ? Nu la Ringway sunt... Dar atunci unde ?
Incetişor, memoria îmi revine : Sunt în Franţa, trebuie să dau de ferma Lagnys. Dar ce tare mă doare capul ! Ce mi s-o fi întâmplat ?
Aerul glacial şi o duşcă de whisky pun, pentru o clipă, lucrurile oarecum la locul lor. Rutina antrenamentului ia locul voinţei absente.
Îmi deschei harnaşamentul împăturesc cu grijă paraşuta, apoi, cu lopăţica ce face parte din echipament, sap ca s-o îngrop.
Amintirile năvălesc acum, luând forma imaginilor : decolarea, zborul,
proiectoarele,
antiaeriana,
săritura
mea
in
urma
radiotelegrafistului.
Ce s-o fi ales şi de ăsta ? Pornesc în căutarea lui, descriind cercuri din ce în ce mai largi în jurul punctului meu de cădere.
