? Totul s-a petrecut aşa cum aţi spus. Briguet n-a avut noroc. El era cel mai puţin expus. E vorba de-un ghinion, asta-i tot. Ieri, când ne-aţi explicat operaţia... acum vă putem spune, nu credeam că ar avea şanse de reuşită... Ne-am zis că o să ne lăsăm cu toţii pielea în afacerea asta.
Şi când colo, a mers ca pe roate, de încă nici nu ne vine să credem... Şi lichidarea SS-iştilor... Când o să le povestim celorlalţi, nimeni n-o să ne creadă...
— Treaba lor. Ieri, ne-am luat o răspundere mare : voiam să ştiu de ce sunteţi în stare şi la ce-s bune teoriile mele. Acum ştiu... şi voi la fel. Vedeţi că cele învăţate erau utile. Eficacitatea unei mâini de profesionişti, rapizi în atac şi mobili ca o haită, nici nu se mai discută.
― Adevărat, domnule locotenent.
Ce nătăfleţi s-au făcut oamenii mei ! Sunt sigur că dacă aş fi spus exact contrariul, ar fi încuviinţat în acelaşi fel :”Adevărat, domnule locotenent".
Nici urmă de îndoială, raporturile noastre personale s-au schimbat în mai puţin de o zi. În Anglia, aveam impresia că sunt fratele lor mai mare, şeful, ale cărui păreri, dacă era cazul, se discutau deschis... În Franţa, mi se pare că am îmbătrânit cu douăzeci de ani 242
Edgard Thomé – Parasutati in infern
faţă de ei. Se poartă cu mine de parc-aş fi un patriarh, cu un respect exagerat şi nu chiar atât de spontan, amestecat cu un soi de teamă... ca şi cum aş fi şamanul tribului.
Purtarea lor cea nouă îmi displace. Se prea poate ca un specialist să fie în stare să le explice atitudinea în termeni foarte docţi, dar eu nu sunt nici psihanalist, nici psihiatru : aşa că pur şi simplu mă irită !
Promovarea asta la rangul de tată de familie nu-mi convine deloc, şi le port oarecum pică băieţilor, cu toate că, fără-ndoială, nu-i vina lor.
Pentru cine n-ar avea judecata limpede, subordonarea asta totală ar avea şanse să i se urce la cap. E primul pas spre paranoia, şi uite aşa te ramoleşti înainte de vreme fără ca măcar să-ţi dai seama.
Domnul Bouguennec, cu mustăţile lui galice, e un ţăran de vreo cincizeci de ani, demn ca un vechi roman. E patriarhul rustic în toată
perfecţiunea lui.
Şi-a pus casa la dispoziţia noastră, fără nici un fel de rezervă.
Am avut mult de furcă până să-i birui obiceiurile de gazdă
desăvârşită, când a fost vorba să ne culce : voia să dormim în casă. I-am demonstrat că trebuie să ne culcăm afară din motive evidente de securitate. A fost nevoie de toată încăpăţînarea mea de ţăran din Ardeni ca să înving încăpăţînarea lui de breton.
N-am cedat decât într-o privinţă, la care se vede că ţine mai presus de orice : să stea şi el de pază ca oricare dintre noi.
VULTURII LUI HITLER
5 august, după-amiaza
243
Edgard Thomé – Parasutati in infern
Ieri a avut loc abolirea privilegiilor62 şi a drepturilor senioriale ale ocupanţilor Kommandaturei : nu trebuie să le lăsăm nemţilor timpul să-şi vină în fire. De cum se vor odihni bine băieţii, va trebui să ne ocupăm de alte obiective. S-au ospătat ca la nuntă, mulţumită
generozităţii familiei Bouguennec. Am să-i las toată ziua să doarmă, în timp ce eu voi porni în căutarea unei prăzi posibile.
În clipa când dau să plec, Klein, vine la mine.
— Vin şi eu, domnule locotenent.
— Nu, Lucien, rămâi aici şi bagi de seamă ca toată lumea să se odihnească. E ora unu, mă duc în plimbare spre Dirinon. Se află prin părţile alea, pe cât se spune, un depozit de muniţii. Vreau să văd cam cum arată. Mă întorc spre seară. Vrei, te rog, să-mi dai binoclul tău ? Al meu a rămas la Daoulas, ieri.
Pe drumeaguri desfundate, pe lângă garduri de mărăcini şi pe sub bolta de copaci, sosesc în mai puţin de două ore în apropiere de Dirinon.
Parcul de muniţii e o împrejmuire solidă, adăpostind vreo cinci hectare. Cu şanţurile lui antitanc, cu bateriile antiaeriene şi terestre, cu gardul de sîrmă ghimpată, cu toată colcăiala aceea de personal, santinele şi câini, nu-i un vânat pentru noi : mult prea mare, mult prea solid şi mult prea bine apărat.
Atâta pagubă... Mă întorc la fermă Bouguennec.
Ţinîndu-mi carabina subsuoară, merg agale pe-o cărare din pădure. Am uitat că-i război, aş putea să fiu la vînătoare. Ascult, 62 Aluzie la noaptea de 4 august 1789 când, în timpul Revoluţiei franceze, Aunarea Naţională votează abolirea privilegiilor feudale şi, prin aceasta, a întregului sistem juridic al vechiului regim. (N. t.)
244
Edgard Thomé – Parasutati in infern
fericit, zgomotele pădurii : o ciocănitoare mitraliază un trunchi de copac, vântul arzător din plină vară înfioară când şi când frunzele, în răsuflări prelungi, inegale, apoi totul redevine tăcere... Am o mulţime de amintiri asemănătoare, când în după-amieze ca asta mă duceam să
strâng ciuperci prin părţile noastre... Mi-e dor de Ardenni... Era exact în aceeaşi perioadă... mirosul cald al humusului, vântul care se joacă
cu frunzele de stejar de anul trecut, alunele, lăptoase încă în carapacea lor verde, moale, rugurile de mure.
...Ciocănitoarea s-a oprit brusc. O gaiţă îşi ia zborul strigând departe, în faţa mea. În pădure, asta nu poate să însemne decât un singur lucru : cineva le-a deranjat... Iar acest cineva nu sunt eu.
Îngenunchez repede îndărătul unui fag gros şi pindesc cărarea care face un cot la vreo douăzeci de metri. Tipul care se apropie merge fără nici o precauţie, cu siguranţă că nu-i pădurar... Numai un orăşan poate face asemenea tărăboi necuviincios prin pădure. După vacarmul pe care-l face, ar fi trebuit să-l aud de mult... Dacă n-aş fi visat.
Oh ! Oh !... un coleg ! Un paraşutist neamţ... Idiotul ! îşi ţine mitraliera la umăr, în loc s-o aibă spînzurată la gât, gata s-apese pe trăgaci. De altfel, n-are deloc o înfăţişare marţială : îşi târâie picioarele, iar mâinile şi le ţine în buzunare.
Când zvâcnesc în faţa lui înfigându-i Coltul în pântec, abia dacă
tresare de uimit ce e. Işi scoate mâinile din buzunare şi ridică liniştit braţele în sus. Pare chiar destul de mulţumit că mă vede.
— Vreau să mă predau !
Vorbeşte într-o engleză cât se poate de acceptabilă.
— S-a făcut !
Îi iau pistolul, îi desprind mitraliera.
245
Edgard Thomé – Parasutati in infern
— Intoarce-te !
Îi pipăi buzunarele.
― OK ! eşti paraşutist ? Ce unitate ?
— Nu... ofiţer meteorolog.
