— Lucien, nu-l putem ţine. Ar putea fugi şi să ne dea de gol ascunzătoarea. Pentru noi nu-i grav, dar casa, cei din familia Bouguennec... Nu-i cu putinţă !

— Înţeles, domnule locotenent.

Şi astăzi când mă gândesc, tot mai simt un fior, iar gura mi se usucă... Exact ca în seara aceea.

Klein şi Garros îl duc pe neamţ. Două gloanţe de Colt.

— S-a făcut, domnule locotenent... Sunteţi galben de tot...

Liniştiţi-vă, nu-i nici o eroare. A făcut şi pe mascăriciul : a răcnit Heil Hitler înainte de-a trage în el.

Un nefericit care îşi supraevaluase talentele.

— Ia doi oameni şi unelte, o să-l îngropăm în pădure, cit mai departe cu putinţă de fermă.

Nimeni n-ar putea descoperi mormântul neamţului ucis, eu însumi am fost atent să dispară orice urmă : pâmântul şi frunzele uscate ce-l acoperă nu se deosebesc prin nimic de restul frunzelor din preajmă.

252

Edgard Thomé – Parasutati in infern

— Am făcut de toate, zice Bruand, până şi gropari am ajuns !

— Şi-acum, Lucien, trebuie să plecăm de la fermă în timpul nopţii. O să îndepărtăm orice urmă a trecerii noastre pe aici. Ocupă-te personal de asta. La urmă mai verific şi eu o dată. Încărcaţi raniţele şi recuperaţi containerul cu exploziv. O să ne instalăm în pădure, acolo unde m-am întâlnit cu profesorul de fizică în după-amiaza asta. Am să-i spun domnului Bouguennec să-i dea de ştire lui Paul Le Hir : nu trebuie să vină aici cu camionul lui nemţesc... La treabă, trebuie s-o ştergem înainte de unu noaptea.

O să ne reluăm obiceiurile din Scoţia : să dormim ziua şi să

vînăm noaptea.

RĂZBOIUL SUB CERUL LIBER

6 august, în zori

Ne-am aşezat tabăra la mai puţin de o sută cincizeci de metri de arsenalul observat ieri de mine. Există puţine riscuri să fim căutaţi atâta de aproape de o baza germană. Friţii sunt oameni serioşi şi, de-ar fi în locul nostru, n-ar comite imprudenţa să se vâre în gura crocodilului. Cred că vom fi relativ liniştiţi.

Veghe normală câte două santinele şi repaos complet pentru ceilalţi... Spre seară, o să pornim la plimbare în cautarea convoaielor nemţeşti. În general, nu circulă noaptea... Ziua deloc, de teamă

bombardamentelor, şi mai curand pe-nserat. Penumbra pare a le fi pe plac. Cu atât mai binene, nouă ne convine şi mai şi. Vom distruge maximum din ce ne va ieşi în cale.

Dau ordin ca băieţii să doarmă până la ora trei după-amiază.

Aşa cum vulpea nu vînează niciodată aproape de vizuină, nici noi nu 253

Edgard Thomé – Parasutati in infern

vom opera vreodată la mai puţin de zece kilometri de propriul nostru bîrlog. E distanţa pe care o vom avea de străbătut de cum ne vom scula din somn, înainte de orice altceva...

Încă nu-i ora trei, şi sunt în picioare. Şi Klein s-a trezit.

Pe cât se pare, suntem singuri. Un străin care-ar fi pătruns în pădure fără ştirea santinelelor nu i-ar fi putut distânge dintr-o dată pe cei zece oameni, aflaţi la o distanţă apreciabilă unul de altul şi culcaţi prin tufişuri. Husele verzi ale sacilor de dormit se confundă perfect cu verdele pădurii. Nimic care să pară suspect privirii ; nici măcar feţele nu se pot desluşi, pentru că sunt ascunse sub reţelele de camuflaj individuale. Lucien îmi zâmbeşte.

— Nu-i rău, nu-i aşa ? Când mă gândesc la proştii care ne spuneau în batjocură cercetaşi... Ar fi făcut mai bine să-i înveţe pe oamenii lor ce-am învăţat noi ! E de folos.

Spre seară, îmi adun tovarăşii de luptă.

— Toată lumea a dormit bine ? Perfect... Peste o oră pornim la drum. Luaţi puşca-mitralieră, armele individuale, patru grenade şi două încărcături Gammon fiecare, plus o cutie de raţie alimentară.

Pregătiţi-va toate astea. Pe urmă vă agăţaţi raniţele în copaci, dar aveţi grijă să nu se vadă. Ridicaţi la loc cât puteţi mai bine iarba acolo unde-aţi dormit. Restul va face roua, în noaptea care vine.

Verificaţi cu grijă să nu rămână nici o urmă a şederii noastre aici. În cazul când totul e-n regulă, ne înapoiem mâine în zori.

Pentru noaptea asta, mă gândesc la două obiective posibile : dacă americanii înaintează, vor exista în mod obligatoriu convoaie nemţeşti care se îndreaptă spre Brest. Cu ele o s-avem de-aface.

Depozitul din Dirinon alimentează Brestul cu muniţie, încât nu încape 254

Edgard Thomé – Parasutati in infern

îndoială că dinspre el vor porni convoaie spre seară.

Şi le explic pe scurt oamenilor planul meu :

— Ne vom instala pe şoseaua departamentală 170. E o trecere aproape obligatorie pentru ambele noastre feluri de vânat. Daţi-vă pe faţă şi pe mâni cu alifie de camuflaj. N-o să facem nimic complicat.

Stick-ul se va instala paralel cu, drumul şi la sud de el, în ordinea următoare : de la vest la est : eu, Clément cu puşca-mitralieră, pe urmă

Sabatier, Bellon, Paulus, Le Nabour. Guichard, Pantalacci, Bruand, Garros şi Klein, la intervale de câte cincisprezece paşi.

Dacă apare un convoi, eu voi imobiliza camionul din frunte cu o încărcătură Gammon. Le Nabour, care se află la mijloc, azvârle şi el o Gammon în camionul cel mai apropiat de el. Acelaşi lucru pentru Klein. Clement stropeste convoiul cu puşca-mitralieră, iar voi toţi folosiţi carabina şi grenadele ca să distrugeţi tot ce se prezintă. Cinci minute de foc cel mult şi, la semnalul meu, repliere cu toată viteza la cinci sute de paşi în spatele drumului. Nu-i vorba de-o bătălie cu program fixat : ci trebuie să realizăm maximum de stricăciune în minimum de timp şi să dispărem. Nimic mai demoralizant decât să

primeşti lovituri fără să le poţi înapoia, şi fără ca măcar să stii cine ţi le dă. Şi-acum, la drum !

La ora nouă, ne aflăm pe locurile noastre, aşa cum am stabilit şi, aşa cum am prevăzut, un convoi de zece camioane ne cade în cursă.

L-am lăsat să treacă pe motocictlistul care slujeşte drept cercetaş, ca să nu dea alarma. În mai puţin de trei minute, convoiul e lichidat : camionul din frunte arde in mijlocul drumului, celelalte două

s-au poticnit în el. Al patrulea, făcut bucăţi, arde şi el fără putinţă de scăpare. Klein l-a distrus pe ultimul, care blochează orice retagere.

255

Edgard Thomé – Parasutati in infern

Tragem la nimereală asupra unor umbre care ţipă. Cateva zeci de nemţi se adăpostesc în şanţuri şi deschid focul la întâmplare în direcţia noastră, dar nu sunt în stare a ne nimerească : nu ne văd.

În schimb, incendiul care-i orbeşte ii luminează de minune.

câteva grenade îi zăpăcesc de-a binelea. N-au nici o scăpare.

— Cease fire !... Fall back now 63 !