— Vreo treizeci.
— Dacă am înţeles bine, sunteţi cam o sută treizeci împreună cu oamenii camaradului dumitale, şi nu aveţi nici o armă ?
— O, poate că vreo zece Mausere luate de la nemţi şi câteva puşti franceze vechi. Dar ar exista un mijloc de-a ne procura mai multe.
— Cum ?
— Kommandaiura e ticsită de arme, fără să le mai socotim şi pe-ale soldaţilor. Dacă am putea ocupa Kommandatura cu paraşutiştii dumitale, am avea cu ce să înarmăm o companie.
„Căpitanul" nu mai cârteşte :
— Are dreptate, domnule locotenent. M-am purtat prosteşte mai adineauri... Suntem cu toţii aici ca să-i batem pe nemţi întâi de 60 Forces Françaises de la Interieur
216
Edgard Thomé – Parasutati in infern
toate. Am văzut că aveţi un pistol şi o carabină. Presupun că şi ceilalţi oameni ai dumneavoastră au la fel. Dacă le daţi la fiecare din Rezistenţă un pistol, de pildă, vom fi o sută care să vă ajutăm, dacă
atacaţi Kommandatura.
— Mulţumesc. Vorbiţi-mi un pic despre Kommandatura asta.
— E o clădire mare, la opt sute de metri de-aici, de partea cealaltă a drumului care duce de la Landerneau la Châteaulin. Se află
în mijlocul unui parc.
— Şi spuneţi că e ocupată cam de vreo sută de nemţi ?
— Da, cam aşa ceva...
— De unde ştiţi că au arme ?
— De la cei care au fost închişi acolo şi-apoi li s-a dat drumul.
― Au avut loc des asemenea arestări ? Şi pentru ce ?
— Oh, ei arestează pentru te miri ce : dacă nu mergi pe bicicletă
chiar pe dreapta drumului ; dacă merg doi biciclişti alături unul de altul ; dacă te prind cu de-ale gurii : dacă ai o mutră care nu le e lor pe plac... Te bagă la zdup pentru câteva zile. Te silesc să le văcsuieşti cizmele şi să le faci corvezile. Pe urmă îţi dau drumul.
— Şi cum trăiesc friţii din clădirea Kommanăaturei ? Ştiţi unde se află postul lor de gardă ?
— La dreapta, cum intri... Apoi urci peronul,
— Chiar aşa, urc peronul... şi mă anunţ.
Izbucnesc toţi în râs. Nu-i o glumă prea originală, dar atmosfera s-a încălzit.
— Şi santinelele ?
— Nu-i decât una, afară, în faţa grilajului de la parc, care dă
217
Edgard Thomé – Parasutati in infern
spre drum.
— Ştiţi la ce oră mănâncă friţii ?
— La douăsprezece şi la şase seara. Fix ca un ceasornic.
— Unde se află sala lor de mese ?
— La primul etaj.
— Prin urmare, la şase seara toţi soldaţii sunt la primul etaj, în afară de cei din postul de gardă şi de santinelă din fata grilajului.
Sunteţi absolut siguri de informaţiile pe care mi le daţi ?
— Absolut siguri, domnule locotenent.
— Nu mai sunt şi alte trupe în sat ?
— Ba da... Un post de gardă, din şase sau opt oameni, si un sergent. Alcătuiesc un post de control rutier, la ieşirea din orăşel, în direcţia Plougastel-ului.
— Ştiţi ceva despre Plougastel ?
