carlingii, fulgerele se scaldă permanent într-o lumină lividă. Feţele oamenilor sunt vinete şi se întorc spre mine, într-o întrebare mută...
— Nu vă clintiţi de la locurile voastre. E tot ce-avem mai bun de făcut ca să nu-i dăm bătaie de cap pilotului.
Navigatorul iese din cockpit.
― Aparatele de bord nu mai funcţionează, domnule. Sîntem în plină clocoteală. Pilotul o să încerce să facă cale-ntoarsă şi să ne ducă
acasă. Am survolat Dijonul acum douăzeci de minute, e ultimul meu reper serios. Nu vă putem da drumul la întâmplare... În afară de cazul când daţi o dispoziţie categorică în acest sens, dar, dacă-mi îngăduiţi o părere personală, n-ar fi ceva foarte serios.
E întocmai şi părerea mea.
Să te întorci la bază cu paraşuta în spate îţi dă un sentiment confuz de frustrare, de încoronare a ratării. Dar, în acelaşi timp, un soi de uşurare laşă, pe care de altfel ai refuza s-o recunoşti, te face să aduci mulţumire sorţii care-ţi mai dăruie încă o zi de viaţă liniştită şi o noapte când poţi dormi în patul tău de tabără, iar nu pe pământul jilav.
Inapoiaţi la bază, aflu că alte patru avioane s-au întors fără să-şi fi lansat oamenii. Al cincilea, care zbura în frunte, a putut străbate furtuna cu câteva minute înaintea celorlalte şi, în cursul dimineţii de 28, un mesaj radio ne confirmă că unul din stick-urile mele a putut sări fără nici un pericol deasupra machiului din Lomont.
Oamenii ne vor aştepta în seara asta şi vor baliza zona de aterizare.
Îmi petrec ziua dormind, scăldându-mă şi zăcând la soare.
Oamenii fac la fel sau îşi joacă solda la pocher. În orice caz, nimeni nu 287
Edgard Thomé – Parasutati in infern
cîştigă, nimeni nu păgubeşte, doar că banii trec dintr-un buzunar într-altul : dintotdeauna au pungă comună, iar lirele engleze îmi vor fi înapoiate toate în seara asta. Le voi depune la ofiţerul care face plăţile până la întoarcerea noastră şi redistribuirea lor în părţi egale în ajunul unei viitoare permisii.
De data asta traversăm Franţa sub un cer înseninat. Avionul sare capra peste nişte cumuluşi foarte cuminţi. Când între două aţipeli deschid un ochi, îi zăresc prin trapa deschisă, protectori şi liniştitori, ascunzându-ne din toate părţile proiectoarelor antiaeriene.
— Ten minutes, to go, sir !
Incă zece minute de zbor înainte de-a ajunge la obiectiv.
Dispecerul stilat m-a trezit politicos, oferindu-mi rituala ceaşcă
de ceai, iar eu mă instalez la uşă, ca să zăresc apropierea terenului.
Copilotul, îngrijorat, mă bate pe spate.
— Am impresia, domnule, că friţii au sosit înaintea dumneavoastră. Vedeţi... toate focurile astea pe munte... E fără
îndoială un sat în flăcări. Vreţi totuşi să săriţi ?
- De ce nu ? Paraşutaţi-ne la altitudinea minimă, ca nu fim mult timp vulnerabili. O dată ajuns pe pământ,treaba mă priveşte pe mine.
Aşa cum i-am ordonat, Philippe e lingă mine.
— Dumneata, Philippe, nici vorbă nu poate fi să sări: Intr-un machi liniştit, şi încă ar fi fost ceva la limita chibzuinţei, dar în condiţiile actuale ar fi de-a dreptul o nebunie. O să vii peste câteva zile cu troop-a numărul doi... dacă operaţia e menţinută.
Necăjit, îşi întinde capul peste umărul meu.
— Dar copilotul e de-a dreptul tâmpit, domnule locotenent !
Nu-i vorba de-un sat care arde, ci de focuri dea bucurie.
288
Edgard Thomé – Parasutati in infern
Intr-adevăr, privind mai atent, se vede că sunt focuri de bucurie pe care machisarzii, în delir, le-au aprins ca sa balizeze platoul. Nerozii
! E ca şi cum le-ar fi telefonat friţilor să le spună ora exactă a sosirii noastre.
Judecată oarecum temerară : cei din Rezistenţă controlează în mod absolut o zonă de şaizeci de kilometri pătraţi, în care socot, cu oarecare îndreptăţire, că pot actiona după bunul lor plac. Dar eu, cramponat de uşă, încă nu ştiu şi-mi fac cu anticipaţie o idee destul de proastă despre aliaţii care ne aşteaptă.
— Go !
Cele patru avioane eşalonate îşi varsă încărcătura în bloc după
containerele cu arme ale căror paraşute albe navighează spre pământ.
30
SALT ÎN NEPREVĂZUT
Platoul e presărat din loc în loc cu blocuri de piatră şi, din noaptea timpurilor, unul din ele îmi era destinat.
Orbit de focurile balizorilor amatori, nu disting solul... O durere fulgerătoare mă străbate din cap până-n picioare. Pentru mine, reprezentaţia s-a sfârşit. Cortina !
Leşin...
